Adio, copilărie! S-a terminat! Mergeți acasă cât mai puteți...

Subiectul nostru de azi nu e unul important. Dar e de suflet. Si unii se vor recunoște în el. In 1981, în familia Ana din comuna Slobozia se năsteau două fetițe gemene, eu -  Carmen și Laura. Nu a fost o mare bucurie, deoarece mama noastră era elevă de 18 ani la Zinca Golescu și nu ăsta trebuia să-i fie parcursul. Era elevă la cel mai bun liceu de fete din oraș. În fine, ce-au făcut, ce n-au făcut, pe noi gemenele ne-au adus acasă, la 10 zile. Iar părinții s-au căsătorit din mare dragoste, n-a avut nimeni ce să le facă. Laura a murit, eu m-am ținut tare, nu m-am lasat doborâtă de boală. Am luptat zi și noapte să văd lumina zilei. 
 
Mama și tata au plecat la seviciu, la Depozitul Național de Piese  Auto Ștefănești ( IATSA), unde erau gestionari la Oltcit. Eu am rămas cu bunica (mama) și tataie… și acum a început frumusețea vieții mele.  Toți am avut copilării frumoase, dar ca a mea…la 30 de ani mama (bunica) îmi aducea cafeau la pat, iar tataie la 3 dimineața, lemnele la ușă. Tataie până a murit m-a văzut ca pe un copil, o găleată de apă nu m-a pus să-i aduc.
 
In 1991 s-a născut Valentin. Vărul meu…o frumusețe de copil. Blond cu ochii albaștrii. Eu eram negruță, cu părul creț și vorbind continuu. Vecinii când voiau să mă necăjescă îmi spuneau că m-a luat mama pe un ciur de mălai de la țigani. Și eu plângeam, rău. Dar avem un unchi frumos, înalt care imi promitea că-i bate el pe aia care îmi zic că sunt țigăncușă.  Vali, în schimb, era elegant, un copil frumos. Bunicii nostri l-au crescut ca pe o icoană, părinții mei l-au adoptat…Tata, deși nu a fost sângele lui, l-a divinizat.
 
Când era mic, Vali avea o trusă de doctor, în fiecare seară îl chinuia să-l opereze pe tataie, iar el stătea. Iar eu, mă urcam pe el să mă plimbe prin casă: “Diii, căluțul!!” Iar el râdea… acum nu mai râde, s-a dus la locul lui, așa cum spunea mereu.”Mă duc la locul meu, tataie.” Și s-a dus, așa cum a trăit, simplu și fără a face multe probleme.  Tataie a fost cioban și cânta cu fluierul. Tataie a fost tata și ne-a iubit. Aveți bunici, părinți? Mergeți la ei, firul vieții e scurt, iar copilăria se termină brusc, nervos și amenințător chiar și după 30 de ani. Cu ce am trăit, nu ne vom întâlni. În curtea noastră au rămas 3 pisici…toată averea lor…

4

Adauga comentariu