Interviu-eveniment cu un fost GREU al PSD. Șerban Mihăilescu: "Doamna premier trebuie să facă repede discuții cu județele și reformă profundă de guvern la 1 septembrie. Lipsesc 300 000 de voturi din nucleul dur al PSD. Să ne cheme și mergem să ajutăm!"

Chiar si cand a fost un greu al PSD, Șerban Mihăilescu a dat putine interviuri. Cu atat mai important e ca am reusit sa il convingem sa ne vorbeasca pentru NCN TV, dupa ani lungi de tacere, sa ne spuna ce crede dumnealui despre Romania de azi, in comparatie cu cea de ieri cand PSD baga tara in UE si NATO, avea nume tari in guvern si in PSD nu decideau badalai, ciolaci si buzati. Șerban Mihăilescu nu e un marketing boy, nu e consultant evreu expert in tehnici de manipulare, nici macar nu intelege forta Facebook. Dar e aplicat. El stie ca talpa PSD are nevoie sa i se aduca inapoi semnele de incredere: discutiile om la om, disciplina, LIDERUL, garantia ca lucrurile se vor face. Șerban Mihăilescu stie. Pare ca restul pesedistilor a uitat. (Liviu Alexa)

 

PSD nu a dispărut ÎNCĂ. Dar trebuie să se reformeze, să găsească rapid un limbaj comun între cele 40 de organizații locale și o voce pe care toate să o respecte, altfel ... ”timpul nu este în favoarea lor”. Mihăilescu îi dă termen până pe 1 septembrie Vioricăi Dăncilă pentru a discuta cu fiecare județ în parte și pentru a face o schimbare importantă (nu câteva remanieri) de Guvern. Apoi, un alt examen pe care doamna Dăncilă ar trebui sa il treaca este votul din Parlament, pentru un nou Guvern, unde ”se va vedea dacă am bătut câmpii toată vara cu tot felul de alianțe futuriste”.

În ceea ce privește prezidențialele, Șerban Mihăilescu dă de înțeles că e nevoie de 300.000 de votanți din nucleul dur al PSD pentru a ajunge în turul doi.

*    ”Sunt 2 milioane de voturi la USR. Dânsa (Viorica Dăncilă) are nevoie de un număr rezonabil de voturi care pot proveni doar din nucleul dur, real, al PSD-ului. Acum avem vreo 300.000, care sunt vitale, dar față de sumele care se vehiculează, cu milioanele, nu e nimic. Numai că, acum, 300.000 de voturi sunt importante. Când vorbeam de 10 milioane de voturi, nu mă mai interesau alea 300.000. Dar acum, dacă lumea s-a plictisit, totul a devenit important”.

*   ”S-a pierdut disciplina de partid”, crede fostul strateg al social-democraților. Și, apropo de foști, Mihăilescu se arată foarte dezamăgit că atât el, cât și toți cei din garda veche (Năstase, Hrebenciuc, Cozmâncă, DIP, Mitrea, etc) au fost uitați, chiar complet ignorați: ”nimeni nu ne-a mai chemat, nici măcar un telefon nu am mai primit”. 

 

*    Mihăilescu nu vede pe altcineva la guvernare în afară de PSD, pentru că restul fie nu ”sunt capabili”, fie ”nu există”.  ”Nimeni nu cunoaște un USR-ist. E o chestiune de imagine, acum sunt tari fără ca ei să existe”, spune Mihăilescu.

 

 

Anca Dinu: Bună ziua, domnule Șerban Mihăilescu. Bine ați venit la Cluj. Un oraș liniștit, dar nu o țară liniștită. Nu știu dacă (e) acum neliniștită, sau de un an, doi (e) neliniștită….

 

Șerban Mihăilescu: Acum…ce se întâmplă, România este o țară profund integrată în Europa. Și dacă deschideți și alte televiziuni decât televiziunile din România, care au o tentă pur internă, ele nu coroborează agenda editoriala cu ce se întâmplă în străinătate, dar o să vedeți că perioade dificile există și în Cehia, și în Serbia, și în Bulgaria, există peste tot! Deci nu trebuie să exagerăm tot timpul această chestiune. 

Din punctul meu de vedere, este o perioadă de bine pentru Uniunea Europeană, perioada care se apropie de un final, care se prevede undeva peste un an, un an și jumătate, urmand o criză, după o perioadă de progrese economice. Și ne vom comporta și noi la fel ca orice țară europeană din punct de vedere economic. 

Din punct de vedere intern, problema e puțin mai delicată: nu am avut demult alegeri. Din cauza sistemului nostru, cu președintele, cu parlamentul, cu europarlamentarele, noi am avut vreo 3 ani fără alegeri.

Și alegerile sunt totuși un barometru foarte bun să-ți redea starea de spirit a natiunii - că ceea ce ai făcut, ai făcut bine. Ei, aceste alegeri europarlamentare care, teoretic, nu sunt așa de importante într-o perioadă liniștită, acum la noi au creat o mare confuzie, pentru că de la două partide, câte erau, acum sunt cel puțin trei forțe și atunci apare o oarecare discuție în contradictoriu, să-i zic așa, o… derută. Una e să împarți la jumătate, alta e să împarți la trei, aia cu trei e mai grea și observați că sunt tot felul de conflicte.

Mulțumirea noastră, la Cameră (n.red. Camera de Comerț și Industrie a României, unde Mihailescu este reprezentant al institutiei), e că mediul de afaceri merge, suntem în continuare pe creștere economică…

Mă rog, sunt și vechile probleme: prea des mutate chestiunile fiscale, prea multe hotărâri despre cum să fie ANAF-ul și cum să fie celelalte, adică (e nevoie de) un grad de stabilitate. Mesajul cel mai puternic pe care l-am primit la Cluj, la o întâlnire cu mediul de afaceri (...) e ”bă, lăsați-ne în pace”, asta e tot ce își dorește mediul de afaceri. Adică ei nu au o cerință specială către guvernanți. Ori guvernanții tot timpul se găsesc să mai facă una, să mai facă alta, să mai scoată o taxă, să mai bage o taxă, să mai pună un impozit, să mai scoată un impozit. Asta e derută! Muncă în plus, nu se întâmplă nimic, și atunci apare un grad de nemulțumire destul de marcant. 

A.D.: Și cui transmite (mediul de afaceri) acest mesaj? La cine ajunge? Pentru că pare că acest mesaj, cu ”lăsați-ne în pace” din partea mediului de afaceri e dintotdeauna.

Ș.M.: Noi l-am transmis și domnul președinte Daraban (n.red. președintele CCIR) l-a transmis la fiecare apariție pe care a avut-o, o spun și dânșii între ei, dar apare întotdeauna o neregulă, o lipsă de fonduri într-o parte, un plus în altă parte, o percepție greșită când s-a făcut bugetul, o altă percepție greșită când s-au făcut angajamente pe o chestiune și pe urmă constați că trebuie să te duci pe altă chestiune. Și, cum în România totul se politizează, normal că totul cade în cârca partidului de guvernământ.

 

Mihăilescu: ”Statul paralel e o definiție de talk-show de televiziune, în realitate nu avem altceva decât ceea ce este în Europa”

 

A.D.: Se politizează pentru că e an electoral.

Ș.M.: E an electoral, dar e după trei ani ne-electorali. Acum toată lumea e agitată, acum vin toate! În mai puțin de nouă luni vom avea trei runde de alegeri și înainte nu am avut nimic 3 ani. E cam unic in istoria Romaniei. 

A.D.:: Vin toate după o perioadă destul de grea pentru partidul mare, partidul greu al României. Năstase, Ponta, Dragnea, sunt trei președinți ai PSD care au fost ”uciși” de ceea ce numim sau am putea numi statul paralel. 

Ș.M.: Eu mă feresc de asemenea...

A.D.:: Nu există statul paralel?

Ș.M.: Ce să vă spun, mi-e foarte greu, sunt definiții care fac bine la un talk show de-ăsta de-al dumneavoastră cu statul paralel. Dar, în realitate, noi nu avem altceva decât ceea ce este în Europa. Singura chestiune pe care o avem în plus și e din ce în ce mai marcantă în ultima perioadă, după 2004, este existența unui Președinte și al unui Guvern de regulă ostil. Noi am reușit o performanță rară, ca între Președinte și Guvern să nu fie prea multă colaborare, și acest lucru produce niște daune imense.

Îmi aduc aminte, pe vremea domnului Năstase, când mergea domnul Iliescu la Consiliul Europei, când mergea Năstase, nu era o tabula rasa că trebuie neapărat numai o persoană să fie acolo, mai ales să nu comunice celuilalt ce s-a stabilit. Și atunci se creează o lipsă de comunicare, o chestiune între Consiliul Europei și alte organisme europene din punct de vedere al autorităților române. Și asta provoacă invidie, măsuri greșite, luări de poziție prea dese, prea clare la televizor. 

A.D.: Totul se întâmplă în direct.

Ș.M.: Totul se întâmplă numai în direct, pe urmă regretă, după ce se termină, se stinge lumina: „ai văzut ce-a spus?” La fel e cu facebook-ul ăla, dacă scrii ceva, aia rămâne.

Am fost atâția ani în toate neamurile de funcții, nu mi-am imaginat niciodată că toți își vor pune declarațiile pe facebook. (...) Și pe urmă, când văd că ori au făcut greșeli gramaticale, ori au scris o chestie care nu e reală, ori nu s-au consultat cu ministerul care are treaba aia... 

 

”S-a pierdut disciplina de partid. (PSD) nu au o voce în partid la ora actuală care să spună ceva, iar timpul nu este în favoarea lor”

 

A.D.: Ce se întâmplă, s-a pierdut disciplina politică, așa cum pare că s-a pierdut și disciplina de partid în PSD?

Ș.M.: Din punctul meu de vedere, DA, dar voi fi acuzat foarte ușor de... cum se cheamă... că aș fi un tip reacționar. Ideea e că noi mai și scriam, adică noi aveam texte, aveam teleconferințe, ne consultam cu țara, acum toată lumea află numai de la televizor. Năstase făcea la fiecare săptămână o teleconferință la care erau toți prefecții, toți directorii de servicii, care primar voia să stea era acolo, că aveam o instalație pe toată țara. El spunea ce a făcut săptămâna aia și toate județele aveau dreptul să intervină. Dura două ore, nici măcar nu era o chestiune importantă, dar exista o colaborare. Acum, noi nu știm nimic, o grămadă de lucruri pe care le discută guvernanții, oamenii nu le cunosc.

A.D.: Năstase, Cozmâncă, Hrebenciuc, dumneavoastră, sunt nume care au ținut la o disciplină de partid și au făcut, dacă vreți, jocuri de putere cu ecouri. Ce s-a întâmplat între timp, unde a ajuns PSD? A intrat în moartea aia politică pe care i-o doresc dușmanii? 

Ș.M.: Nu pot să mă exprim așa, pentru că PSD, totuși, rămâne un partid mare, important și mai ales cu organizații în toate regiunile țării. Este suficient să aibă un limbaj comun între organizații ca să poată face față valului de acuzații. 

Dar, pe de altă parte, trebuie gândită și criza aceasta a social democrației, care începe de la social democrația din Germania, care a fost mama social democrației, iar acum partidul social democrat german, sub orice formă se numește el, este în cădere liberă. Cel din Franța aproape a dispărut, cel din Italia aproape a dispărut, adică e o criză care, fiind la nivel european, nu poți să consideri că nu există.

A.D.: Și cel din România aproape a dispărut sau…?

Ș.M.: Nu, încă nu. El ar trebui să se reformeze. E un termen foarte uzitat, dar nu asta este problema. Problema e să găsească o modalitate de limbaj valabilă la 40 de județe. Dacă fiecare va continua să vorbească de felul lui... când vrea cel de la Vrancea îmi spune o chestiune, pe urmă îmi spune cel de la Vaslui o altă chestiune, nu se înțelege nimic. Adică, nu au o voce în partid, în PSD, la ora actuală care să spună ceva. Timpul nu este în favoarea lor și primul tur este pe 10 noiembrie.

A.D.: Nu prea au mai călcat pesedistii pe ușa Cotroceniului de 15 ani… ca invingatori...

Ș.M.:  V-am spus de la început, ideea asta cu un președinte de o parte și un Guvern de o parte e foarte rea pentru România, iar în ultimii ani e din ce în ce mai rea.

A.D.: De ce e rea? Poate asta e echilibrul...

Ș.M.:  Hai să ne uităm în jur. Să ne uităm în Europa. Cu toate apelurile la democrație, în toate aceste țări există un conducător care poate să fie doar președintele, cum e în cazul singular al Franței, sau primul ministru, cum este în imensa majoritate a celorlalte țări astfel încât să nu existe contrazicere. Vă dau un exemplu: în Anglia, Brexit, doi ani de scandaluri, plecăm, nu plecăm, conducătoarea administrativă, cea care dă doar medalii, nu a scos o silabă, nu s-a băgat în această chestiune. Germania, la fel. Are președinte și își vede de medalii și de ale lui. 

Noi nu trebuie să transformăm totul, lupta noastră internă este în primul rând la nivelul președintelui și Guvernului și nu e în regulă. 

A.D.: E o problemă de Constituție.

Ș.M.: Categoric, da. Vă spun, la prima Constituție a fost o chestiune care, așa era momentul politic, consider eu din punct de vedere personal, era o spaimă teribilă, oricum se știa că Iliescu o să fie președinte și atunci ca să nu fie Iliescu jupânul țării, s-a hotărât că poate la Guvern intră și țărăniștii, să fie mai mulți. Și atunci Guvernul nu putea să îl dea jos pe președinte și președintele nu putea să dea jos Guvernul. În 2003, când a fost modificarea Constituției, acest subiect s-a ridicat. Am avut una din variante, cu regretatul Iorgovan, și a fost varianta să avem un președinte ales de Senat, sub forma unui președinte constituțional, dacă doriți, care să se ocupe de relațiile cu ambasadorii, de relațiile cu medaliile, de chestiile de genul, cum este în Ungaria, în Austria. În toate țările astea, nu președintele decide.

A.D.: Și ce s-a întâmplat?

Ș.M.:  A, nici nu a vrut să audă domnul Iliescu. 

A.D.: Păi de ce?

Ș.M.: Pentru că a apreciat că sistemul pe care l-am pornit în 1991 e un sistem foarte bun și merită să mai fie și după 2003. Eu consider că nu. Ar fi trebuit să avem o formă de guvernare europeană, că eram și cu toată Europa pe cap atunci, cu Uniunea Europeană și numai noi ne-am sucit mereu cu Consiliul Europei cine se duce, cine nu se duce…Tot timpul avem probleme inventate, dar nu sunt problemele de fond. 

Ca dovadă că, pot s-o spun cu toată răspunderea, nu simt că Ministerul de Externe, de exemplu, mai este capabil, pe sistemul vechi, să facă față la ceea ce înseamnă Europa acum. 

 

”Tot timpul am fost pe marginea prăpastiei. Tot timpul urma să ne prăbușim. Niciodată nu erau bani”

 

A.D.: Până să ne gândim așa departe, preocuparea noastră rămâne în țară, pentru că tot timpul se întâmplă ceva.

Ș.M.:  Nu, în țară n-aveți nici o problemă.

A.D.: Dar nici nu te plictisești.

Ș.M.: De acord. De când mă știu eu, în diverse funcții, și mi-e și rușine să spun de câți ani, tot timpul am fost pe marginea prăpastiei. Tot timpul urma să ne prăbușim. Tot timpul nu erau niciodată bani. Chiar și atunci când am intrat în Europa, era o lăcrămație totală. Țara asta e bine făcută, trăiește, va trăi în continuare, eu rog pe toată lumea să meargă prin județe. Am fost în județul Neamț într-o deplasare, eu n-am văzut o groapă-n Neamț, nu știu cum au făcut băieții ăia, dar și pe drumurile sătești, cum ar veni, au asfaltat, au aranjat, nu știu dac-a fost vreun program național de asfaltat drumuri în zona Piatra Neamț. Dar tot era asfaltat.

A.D.: S-ar putea să fie o premieră în țară.

Ș.M.: Eu vă spun, c-am trăit-o eu. Nu merg nicăieri prin gropi, nu merg nicăieri pe hârtoape. Nu....

A.D.: N-aţi ajuns prin România, pe nicăieri, prin gropi??

Ș.M.:  Mă refer în ultima perioadă, în Neamț....

A.D.: Ah, bun, chiar eram îngrijorată!

Ș.M.:  Nu, nu. Sunt totuşi programe care au fost duse, mai mult sau mai puţin… O să mai vorbim de autostrăzi o lungă perioadă şi asta este. Dar eu vă spun, ţara nu arată atât de rău cum ne chinuim noi să o prezentăm tot timpul.

A.D.: Nu credeţi că, în acest moment, România are trei mari probleme: învăţământul, sănătatea şi infrastructura? 

Ș.M.: Trebuie să recunosc, ca să încerc să dau o explicaţie la fiecare. În primul rând, noi stăm foarte rău la o chestiune de învăţământ pe care am văzut-o în străinătate, în Europa, foarte mult utilizată. E vorba de învăţământul adulţilor. Deci noi suntem pe ultimul loc în Europa, cred că 0,4 %, preocuparea pentru a avea forme de învăţământ pentru adulţi. Nu neapărat pentru a învăţa cu calculatorul sau cu altceva, ci a dori...

Iertaţi-mă, dar eu în oraşele germane am văzut pe toată lumea că de la şase la opt se duce la universitate. Se duc din plăcere, din plăcerea de a auzi. Că e astronomie, că e chimie, că e asta… Există această posibilitate, se practică foarte mult. 

A doua chestiune: am rămas subjugaţi unor formule care, cu tot respectul, eu pot să îmi permit să spun asta, au rămas ancestrale. Spre exemplu, inspectoratele şcolare le ştiu din anii 60, nu s-a întâmplat nimic.

A.D.: S-au schimbat.

Șerban Mihăilescu: A, s-au schimbat între ei. Dar tot cu definitivat, tot cu gradul unu, tot cu gradul doi, tot cu ouăle, tot cu găina, cu orele suplimentare. Nu se poate. Învăţământul trebuie să fie la dispoziţia judeţelor sau regiunilor, dacă vom reuşi să le facem.

 

”N-am mare încredere (într-o formulă) fără PSD la guvernare, nu cred că sunt în stare (alții)”

 

A.D.: Cu sau fără PSD la guvernare? 

Ș.M.:  Nu, nu. Haideţi să vă spun. N-am mare încredere fără PSD la guvernare, nu cred că sunt în stare (alții). Îmi pare tare rău. Nu vorbeşte unul nimic de poveştile astea. Nu vor neapărat decât câştigul, să ia mingea să fugă cam cum e Halep cu mingea aia în braţe şi o aleargă rugbiştii la reclama.

A.D.: Nu suntem toţi de vină?

Ș.M.: Nu. Aia cu vina colectivă a mers la… au încercat şi la Nürnberg şi nu a ţinut. Poporul are diverse grade şi tot felul de chestiuni pe care poate să le facă. Vă dau un exemplu. 

Prima chestiune, şi e un exemplu pe care l-am mai spus, în 2001 am intrat noi la guvernare şi a venit primul ”to do list”, să ştii că eu dau foarte multă încredere la to do list-urile venite de la Bruxelles. Noi am lucrat patru ani cu ”to do list” de la Bruxelles săptămânal. Au zis ”asta e o listă de 10 puncte cu ce aveți de făcut”. Primul punct, ca să poată să ajungă România în Uniunea Europeană, era adopţia orfanilor. Băi frate, ce aveţi cu ăia? Nu aveam nicio noţiune despre ce se întâmplase, cu bebeluşi, cu ăia, că nu era o treabă care să fi fost mediatizată înainte de 2001. Nici mai mult, nici mai puţin într-o lună, le-am interzis. Prin memorandum, am interzis adopțiile, fără să ne fie clar ce amploare are fenomenul. Ei, interzise au rămas până în ziua de azi. Cu nişte legi care ar trebui să fie îmbunătăţite, dar am refăcut o chestiune, am dat totul la judeţe. Nu puteam să avem 85 de cămine de copii care aveau scenele alea înfiorătoare. Şi am încheiat. Într-o jumătate de an, povestea aceea a fost gata… 

Aşa e şi acum, dacă dorim să facem o treabă, în orice domeniu vreţi dumneavoastră, se poate face fără probleme. Dar cu oameni hotărâţi şi mai ales cu oameni pricepuţi.

 

”Nimeni nu cunoaște un USR-ist. E o chestiune de imagine, ei sunt tari fără să existe”

 

A.D.: Păi ce avem? Ce ne lipseşte? Hotărârea sau priceperea? Ceva nu ne iese, daca tot iese cu minus.

Șerban Mihăilescu: Staţi puţin. Acesta, PSD-ul ăsta e de mult la guvernare, aveţi dreptate. Dacă pot să facă și ei (alții), să spună! Să spună: ”Bă, vrem să facem şi noi ceva”.

A.D.: Dar cine să spună? Care să spună? Dreapta?

Ș.M.: Nu ştiu. Alte partide. Nu. Nu mai puneţi pe nimeni pe dreapta şi pe stânga, că e la fel. Acum sunt nişte partide care sunt exact definiţa din enciclopedie, sunt nişte grupuri de interese care au x chestiuni în comun. Astea-s partidele la ora actuală. Noi avem oraşe întregi în care acest USR are 25 %, 17%, 8 procente, după cum spune fiecare. Dar nimeni nu cunoaşte un userist. Deci e o chestiune de imagine, fără ca ei să existe. Bănuiesc că vor fi mai mulţi la vot, fără să se manifeste.

A.D.: În sondaje se arată ca are lumea încredere în ei. Înseamnă că îi cunoaşte. Ai încredere în cineva pe care îl cunoşti.

Ș.M.: Eu nu îi cunosc. Eu m-aş duce cu oricine să stau de vorbă, dar nu m-a chemat nimeni, iar ei se zbat pe un os care va fi...

A.D.: Se canibalizează dreapta? Dreapta asta care nu există.

Ș.M.: Nu. E greu să le mai dau o noţiune pentru că fiecare e pe interes, cum ar zice prietenii mei care mai şi cântă. Adică jocul politic a ajuns mult mai … Acum dorinţa de a fi la putere este fenomenală.

A.D.: A tuturor.

Ș.M.: Da. Eu m-am retras din Parlament de vreo patru cinci ani şi nu credeam că, departe fiind, o să văd aceeași agitație ca să ocupe cu orice chip o funcţie, cu orice chip un avantaj. Mă rog… Asta e la români! Cred că noi i-am învăţat aşa. Adică am creat un sistem care, prin presă, prin televiziuni, aflăm că toţi ăştia sunt nişte ticăloşi, nişte …

A.D.: Tot noi suntem de vină.

Ș.M.: Asta e. Asta e. Asta e. Dar, iertaţi-mă…

A.D.: Politicienii sau presa ?

Ș.M.: … nu vă uitaţi la mine, uitaţi-vă ce face Trump cu presa acolo şi tot ce zice despre presă. Suntem nişte bieţi copii.

A.D.: Noi suntem nişte norocoşi, nu?

Ș.M.: Da, da.

 

Mihăilescu: ”Preşedintele PSD trebuie să discute, indiferent că îi place sau nu, până la 1 septembrie, cu fiecare judeţ în parte. La 1 septembrie să facă o schimbare de guvern importantă!”

 

A.D.: PSD nu a fost deloc norocos în această vară. Cred că a fost cea mai grea vară a unui partid istoric. Are un preşedinte la închisoare, un nou preşedinte care se zbate să ţină frâiele partidului, ale guvernului, să fie şi prezidenţiabil, să mai fie şi femeie pe deasupra. De altfel, prima femeie din istoria PSD care candidează la prezidențiale.

Ș.M.: Categoric. Şi îşi face treaba în mod corect şi decent. Ce pot să vă spun? În ultima perioadă, dinainte de 89, adică 87 şi 88, şi atunci era lumea mai agitată decât era, să zicem, în 83-84. Se inventase o chestiune care se chema ordin. Întâi fusese discuţia în faţa BOP-ului, care nu a funcţionat, adică te chema şi te ciufulea. Şi pe urma a fost una care a funcţionat şi cred în ea şi acum, se cheamă discuţia de la om la om. Pe vremea aceea era obligatoriu. Nu avea voie directorul, sau ce era el pe acolo pe la întreprinderi, să reclame pe toată lumea. Băi, întâi te ocupi tu şi vorbeşti cu ei. Asta este situaţia preşedintelui PSD la ora actuală. Preşedintele PSD trebuie să discute, indiferent că îi place, sau nu, până la 1 septembrie, cu fiecare judeţ în parte. La 1 septembrie să facă o schimbare de guvern importantă.

A.D.: Deci nu aşa, una-două remanieri pe aici, pe colo.

Ș.M.:  Nu. Aici trebuie reunite câteva ministere carora nu le văd deloc rostul. Iertaţi-mă, e un adevărat exerciţiu de memorie şi nu cred că cineva îi ţine minte pe toţi 24, sau câţi sunt.

A.D.:  Problema e că se schimbă des, de aia nu îi ţii minte.

Ș.M.:  Nu, nu. Nu schimbarea contează, contează şi aparatul acela care e pe acolo să fie mai unit, în ideea de a rezolva o problemă, nu disparat, ca să aibă ce hârtii să mute unul de la altul. Şi asta va fi sarcina tare la începutul lui septembrie. Şi asta va necesita un vot în Parlament. De la 1 septembrie, în momentul în care vine cu o reorganizare a guvernului, trebuie un vot în Parlament. Şi atunci se vede dacă am bătut câmpii toată vara cu tot felul de alianțe futuriste. Și se schimbă guvernul. Și o să vedem ce facem. Intrăm în criză imediat. Vă atrag atenţia: căderea unui guvern este un lucru relativ simplu, nominalizarea altuia, ăluia de-a doilea, e mult mai complicată. Vă dau un exemplu: ce-a pățit domnul Băsescu după alegerile din 2009?! Patru luni a stat fără guvern, până nu a făcut ce trebuia, să vorbească cu toată lumea. Deci, repet…

A.D.: Păi, întotdeauna în situații de criză, soluția sunt tehnocrații. 

Ș.M.:  Nu! Am încercat de nenumărate ori și n-a ieșit nimic. Iar tehnocrații, ultimii n-au fost de capul lor, iar alți tehnocrați eu nu cunosc. De-adevăratelea, ca să zic. Și nici în alte țări n-a funcționat sistemul. Fără sprijin politic, nu poți să faci nimic la guvernare. Cel puțin pe regulile europene. Și nu cunosc nicio țară care să funcționeze în afara politicii. Toți cei care au încercat… Poate să țină o lună, două, trei, șapte, nouă maxim. Dar nu în modul de a contribui la dezvoltarea unei țări. 

 

Calcule politice: ”Acum, 300.000 de voturi sunt importante. Când vorbeam de 10 milioane de voturi, nu mă mai interesau alea 300.000”

 

A.D.: Ce se întâmplă dacă doamna Dăncilă nu face ceea ce ați spus? Nu ia om la om și nu are la 1 septembrie o soluție clară de guvern proaspăt?

Ș.M.:  Nu stiu, dar poate să aibă o soluție bună cu o revigorare care să convingă, și cu alte măsuri pe care ar putea să le ia în cadrul campaniei. Să știți că nu e mare lucru. Sunt 2 milioane de voturi la USR - eu vorbesc grosso modo totdeauna, noi așa discutăm, la un alt nivel, adică fiind așa... mai sus, nu ne încurcam în treburi de-astea.

Dânsa are nevoie de un număr rezonabil de voturi care pot proveni doar din nucleul dur, real, al PSD-ului. PSD-ul a fost nebăgat...(n.red. în seamă), mă refer la PSD-ul "masa". Nu mă interesează plecările, cei care pleacă nu votează decât aiurea. 

Oricum, față de câți sunt plecați, chiar cu toată gălăgia care se face, la un moment dat aveam 40.000. Acum avem vreo 300.000, că am făcut gălăgie, dar față de sumele care se vehiculează, cu milioanele, nu e nimic. Numai că, acum, 300.000 de voturi sunt importante. Când vorbeam de 10 milioane de voturi, nu mă mai interesau alea 300.000. Dar acum, dacă lumea s-a plictisit, nu mai vor..., totul a devenit important.

E aritmetică simplă. Și, din punctul meu de vedere, există încă posibilitatea de a se lua niște măsuri pentru țară care să convingă că PSD-ul este încă o soluție. Nu mai târziu de iarna lui 2020. Atunci e…

 

A.D.: E prea târziu?

Ș.M.: ...la momentul lui 2020, cum s-a întâmplat și în alte țări, dacă partidul va reuși să își facă un program serios, să schimbe mentalitatea, să fie o adevărată transformare, s-ar putea să meargă mai departe. Dar nu sub forma actuală!

A.D.: Regândit. Totul regândit.

Șerban Mihăilescu: DA, totul regândit, pentru că eu nu cred că România mai poate să meargă…

A.D.: Cu ce oameni?

Ș.M.: Stați numai o clipă! În primul rând, gândiți-vă: eu am vorbit așa, cu inspectoratele școlare și cu sănătatea și cu alea, ca să fiu amabil. Dar suntem singura țară care păstrează împărțirea administrativă din 1989. Nu am fost în stare să introducem nici regiunile așa cum cere Europa, nici să avem alți poli de putere.

A.D.: Bun, dar astea se puteau face în Parlament, nu?

Ș.M.: Doamnă, vă repet. Nu am fost în stare!

A.D.: Ați fost în Parlament foarte mulți ani.

Ș.M.: Da, da. 

A.D.: Din 90’ cred că peste 20 de ani ați fost acolo. 

Ș.M.: Să vă spun. Am votat toate chestiunile care se puteau face. Am votat structuri de drumuri, structuri de autostrăzi, structuri de cale ferată, programe naționale care să țină 10 ani, programe care să țină 5 ani, știu eu… toate. Cu titlu de lege.

Cum se schimba guvernul, o luam de fiecare dată de la capăt. Deci, Parlamentul nu a fost o instituție care să dea siguranță. Cea care dă siguranță unei țări, ca structură, este structura guvernamentală. Îmi pare foarte rău. Sau structura prezidențială, dacă guvernul este subordonat președintelui. Vă repet, structura prezidențială, dacă guvernul e subordonat președintelui. Altfel, sunt glume.

 

Cum va vota PSD dacă nu ajunge în turul II? ”O să îi lase pe toți cum îi duce mintea. Dar sunt ferm convins că majoritatea, probabil, vor vota cu Iohannis”

 

Ș.M.: Din punctul meu de vedere, la ora actuală, România a făcut progrese foarte importante, chiar am crescut în multe locuri, ca să zic așa, după poziția ultimă și penultimă mai avem și noi trei-patru țări în spatele nostru și ca PIB, și ca indicatori de bogăție, și alte chestiuni. (...) Avem și multe probleme, dar care se pot rezolva foarte simplu dacă există vreo dorință în afară de a umbla după funcțiile cele mai înalte. Eu ce pot să vă spun?! Hai, că asta chiar e o prostie, nu mai zic.

A.D.: Spuneți-o până la capăt dacă v-ați apucat de ea.

Ș.M.: Nu, nu, nu. Haideți să vedem ce nominalizează dânșii la conducerea organelor de ordine. Pentru că mie nu mi se pare în regulă de a relua tot timpul aceiași oameni care au fost de două ori, de trei ori în urmă, tot pe ăia să îi pui. S-a făcut treaba asta. Noi n-am făcut-o! La noi, pe vremea lui Năstase, încheiam colaborarea și plecam, nu mai era...

A.D: Nu îi mai chemați înapoi?

Ș.M.: Nu! Sau, nu știu, o fi fost vreun caz, două, dar acuma a ajuns o practică.

A.D.: Pentru că nu mai sunt oameni, de exemplu.

Ș.M.: Nu există, doamnă!

A.D.: Unde sunt oamenii care ar putea să îi înlocuiască pe cei reutilizați?

Ș.M.: Aș fi prea domn, prea clar în exprimare ca să vă spun...

A.D.: Unde sunt?

Ș.M.: Unde sunt, da?! Sunt în România, își văd de treabă, nu e o problemă. Dar, ați folosit la un moment dat ceva cu sistemul. Nu pot să aduc aceiași indivizi de fiecare dată înapoi, dați-o încolo de treabă!

A.D.: Păi, să îi luăm din statul paralel!

Ș.M.: Nu! Ăia dacă îi găsiți, îi luați. Vedeți că nu recunoaște nimeni?

A.D.: Că face parte din statul paralel?

Ș.M.: Ați găsit dumneavoastră vreunul să spună că e în statul paralel?

A.D.: Păi nu, dar mă gândeam că dumneavoastră îi știți mai bine, de acolo, de la Capitală, se văd mai bine lucrurile.

Ș.M.: Nu, nu, nu, nu! Nu, pentru că toată vorba e doar pe televizor. Nu vorbim cu nimeni. Eu vă mulțumesc că m-ați chemat, adică, n-avem un for în care să ne dăm cu părerea, să spunem că ne ascultă cineva. Asta a fost o mare eroare a PSD-ului, începută din 2014. Excluși complet, nu au mai fost acolo, asta e. Ați vorbit, de Hrebenciuc, de Cozmâncă, de mine, nu ne-a mai invitat nimeni, nicicum.

A.D.: Un telefon așa, din când în când?

Ș.M.: Nimic! Bine că au scăpat de noi. Au venit ei, au zis ”facem noi” și ăsta e rezultatul. Ce pot să fac?

A.D.: Păi, rezultatul poate să meargă în două direcții, cel puțin acuma după prezidențiale. E o cădere clară, o pierdere, intră dreapta, sau, mă rog, cum îi spuneți dumneavoastră, sau, ipoteza în care doamna Dăncilă devine președintele României.

Ș.M.: V-am spus. Sunt două acțiuni. Discuții cu județele și reformă profundă de guvern la 1 septembrie. Asta ca să obținem un suflu nou și să ne aducă cele câteva sute de mii de voturi, nu spun câte, necesare ca să ajungă în turul doi. Nu e cantitate mare.

A.D.: Vi se pare o misiune imposibilă dacă nu se întâmplă o schimbare la întâi septembrie?

Ș.M.: Categoric. Mai rămân doar două luni! Iar luna asta nu trebuie pierdută.

A.D.: Deci, are vreo șansă sau nu?

Ș.M.: Din punctul meu de vedere, poate avea o șansă enormă pentru această chestiune. Dar nu pot să stau să zic doar prin rugăciuni, post adânc și trecem la apă și pâine. Nu, trebuie o activitate serioasă, cum s-a făcut tot timpul. 

A.D: Bun, în scenariul optimist se întâmplă lucrurilea astea. Doamna Premier devine și doamna Președinte, în scenariul pesimist, PSD se vede în situația de a susține pe cineva în turul doi. Pe Iohannis sau pe Barna? 

Ș.M: Mă rog, răspunsul e simplu, să spun așa, o să îi lase pe toți cum îi duce mintea. Dar sunt ferm convins că majoritatea, probabil, vor vota cu Iohannis, pentru că toată povestea aia cu USR-ul fiind doar virtuală, eu personal nu o ating, nu pot, nu-l cunosc pe domnul ala... Nu l-am văzut vorbind.

A.D: Da, dar țara virtuală sau, mă rog, partea virtuală a lucrurilor a influențat ultimele alegeri

Ș.M: Și a influențat într-un singur fel: urbanul mare, într-un proces incredibil, începând din Cluj, trecând prin Oradea, ajungând la București exploziv, prin Constanța și a contat. A scos aceste orașe la vot, gândiți-vă ca am avut o prezență fenomenală, față de ce știam noi de europarlamentare. 

A.D: A fost o surpriză pentru toată lumea. 

Ș.M: Aia a fost o surpriză colosală. Nu am văzut atât tineret la vot, cum am văzut acum. Asta este! 

A.D: Poate li s-au dat ceva bilete.

Ș.M: Nu 

A.D: Nu se mai dă nimic. 

Ș.M: Nu știau. Știau doar că acolo va fi un iz de schimbare. Mă rog... speră, dar se conving întâi. 

 

”Nu avem mai mulți bugetari decât alte țări europene, și ei au bugetari destul de mulți, dar probabil că lucrează mai bine, fac mai bine treaba”

 

A.D: Ce se întâmplă mai departe cu acest partid căruia i-ați fost de bază, la un punct? Un punct foarte mare din existența lui. Cum îl vedeți în momentul acesta? 

Ș.M: Deocamdată, îl văd destul de afectat de situația actuală. Încă nu se pot aduna. Și, vă spun, timpul trece în defavoare pentru că fără o liniștire a orgoliilor și punerea tuturor eforturilor la un loc, nu există posibilitatea de a ieși din criză. 

Păi, gândiți-vă, am avut, nici nu știu, 2 milioane de voturi, 23-24%. Nu am văzut acțiuni din mai până acum, care să îmi aducă din votanții PSD-ului. Că pe ei nu-i interesează că e rectificare, că este aia, că este aia. Trebuie să facă puțină muncă, de la om la om. Revin la formulele vechi, injurate, altfel nu a nicio șansă. 

Lumea nu se oprește pe stradă, nici dacă văd statuia asta. Dacă îl pun pe unul să urle cu megafonul și indiferent ce spune, toată lumea dă cu pietre in el. Nu contează ce spune. Lumea e sătulă de chestii de genul acesta. 

Oamenii trebuie să vadă, băi, sunteți mulțumiți, nu sunteți mulțumiți, ce ar mai trebui să facem. Așa, luăm măsuri... ba băgam vouchere, ba scoatem vouchere, ba băgăm tichete, ba scoatem tichete. Nu, nu știu. 

Și partea proastă este că nu stăm rău la indicatori, la 1 milion patru sute de bugetari stăm bine ca procent de populație, existentă, adică câți sunt în țară. Nu stăm mai prost decât alte țări europene. Și ei au bugetari destul de mulți, dar probabil că lucrează mai bine, fac mai bine treaba. Nu e ca și cum aia lucrează cu trei înși și noi lucrăm cu 300 de mii. Nu! Suntem chiar la coada listei, la câți bugetari am avea raportat la populație. Nu avem foarte, foarte mulți. 

 

A.D: O ultimă întrebare. Dacă mâine vă sună telefonul și vă cheamă doamna Dăncilă, domnii care se ocupă acum de conducerea PSD, să le fiți din nou aproape, pe dumneavoastră, pe domnul Năstase, pe domnul Hrebenciuc, pe Dan Ioan Popescu, etc, ce le spuneți?

Ș.M: În mod categoric, la prima întâlnire m-aș duce ca să văd de ce m-au chemat.

Dar, în final, fără existența unui lider care să ne pună la treabă... noi așa am lucrat întotdeauna. Că l-a chemat Iliescu, că l-a chemat Năstase, când aia te chemau, te duceai acolo cu carnețelul. Nu te duceai ca să îți spui așa, părerea. 

Deci, liderul acela trebuie să îmi spună: ”Băi, fii atent, v-am împărțit pe județe, sau nu v-am împărțit, sau vă rugăm să ne ajutați, să fiți din nou cu noi. Aveți județe în care ați fost parlamentari de 14 mii de ori, cunoașteți oamenii...”.

Dar trebuie trimis (în teritoriu) ăla care e de acolo, că el se descurcă singur, să nu vină unul de la București sau mai știu eu ce. Adică asta e problema la ora actuală: înainte când mergeam la județele noastre, cream un oarecare val de simpatie, nu un val de... să nu spun un cuvânt deplasat... hai sa inchidem interviul, am scăpat destule chestiuni!

 

Adauga comentariu