Păduchii altor păduchi

Vreau să înţelegeţi de ce Moş Niculae va veni anul acesta cu ştampila. Viaţa electorului trece, locul parlamentarului în Parlament rămâne.

Macron şi-a ţinut alegerile în valul întâi al pandemiei de COVID-19. Acum, în valul doi, îşi poate permite să închidă Franţa. Nu total, ci doar cât să arate că e ferm în decizii. Franța deschide balul reînchiderii europene.

Miercuri, pe lângă Franța, şi Germania a anunțat închiderea pentru o lună a restaurantelor și a tuturor instituțiilor culturale și sportive. Pentru Angela Merkel, confruntată cu o accelerare incontrolabilă a contaminărilor, obiectivul este acela de a „întrerupe rapid dinamica infecției, astfel încât să nu fie necesare restricții la scară largă” în perioada Crăciunului, potrivit Deutsche Welle. Cu alte cuvinte, să evite o nouă reîngrădire de sărbători.

Cifrele creează panică peste tot în Europa. În Belgia, unde spitalizările sunt la același nivel ca la începutul primăverii, autoritățile valone solicită sus şi tare o nouă închidere. Și în Spania, cinci noi regiuni au decis să-și închidă frontierele de vineri. Spania, Italia și alte țări europene au aplicat deja restricții pentru a preveni răspândirea Coronavirusului.

Dar, toate aceste restricţionări vin cu costul accelerării neîncrederii în guverne şi atmosfera este din ce în ce mai sumbră pe continent. Conform Washington Post (citez): „Oamenii nu mai vor să se ascundă în micile lor apartamente și să iasă noaptea să aplaude asistentele curajoase (...) Nimeni nu mai cântă arii de operă pe balcoane. Europenii încă se tem de COVID-19, dar la fel de mult se tem să nu îşi piardă locurile de muncă. Sunt epuizați – și tot mai furioși și mai beligeranți”.

Iar Franţa are şi alte probleme acum, când francezii încep să-şi piardă capul, decapitaţi în numele „religiei păcii”. Acest „Islam” cu bomba la brâu, kalașnikovul la tâmplă şi cuţitul la gâtul celor fără apărare este doar un pretext, un mod de a-și justifica existența pentru tot felul de dezaxați. Când slujitorii ucid în numele unui Dumnezeu invocat cu sânge în ochi, Allahul acela nu mai e deloc „akbar” (adică „mare”). Allahu-i-barbar pur și simplu. Divinitatea-i un fake iar măreția-i rămâne să îi fie exprimată doar de calibrul armei folosită-n masacru.

Niște păduchi fără căpătâi se folosesc de alți păduchi fără căpătâi pentru a-și câștiga existența, propovăduind ura. Mascând-o în dragoste. Mascând-o în tot ceea ce este necesar pentru ca scopul să scuze mijloacele.

În România lucrurile sunt mai simple. Noi, oricum, ne luăm gâţii pe Facebook şi-n declaraţii publice – curge sânge virtual, de aceea şi vitejii noştri sunt mai viteji decât ai altora. Aşa că, în 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, pelerinajul nu va mai fi la ghetuţele cu dulciuri şi nuieluşe, ci la urnele de vot. Măcar se „linge” tuşul de pe ştampile, nu „oase”.

Rămâne doar să se răspundă la întrebarea: cui aparţine la acest „pelerinaj” această „strigătură pentru vitele ce le păstorește” – “Alegerile parlamentare au fost stabilite conform legii şi vor avea loc pe 6 decembrie, iar în ce priveşte gestionarea pandemiei, Parlamentul a aprobat o lege specială, Legea 55, care prevede întreg catalogul de măsuri care pot fi luate şi Guvernul, împreună cu autorităţile locale, gestionează acest proces”.

Căci, după cum a completat preşedintele Klaus Iohannis (citez): “Am întrebat pe mai mulți – experți, medici, specialiști. Nici unul nu a reușit să îmi spună cu mâna pe inimă că în martie va fi mai bine decât în decembrie”.

Păi, cu un ochi în sondaje şi altul în prompter, este clar că în 6 decembrie este mai bine din punct de vedere electoral decât în martie la anul. Viaţa electorului trece, locul parlamentarului în Parlament rămâne.

Că, în România, hoția, chiulul și minciuna sunt la rang de demnitate în stat – altfel scopul nu-şi justifică mijloacele. La noi sunt plătiți cămătarii/creditorii fără a li se diminua datoriile celor care plătesc cu adevarat. Se naționalizează pierderi/se șterg datorii/se dau scutiri de plată cu scopul de a se privatiza câștigurile. Aici este domeniul băieților deștepți de la noi și de aiurea. Cel care duce în faliment o instituție primește bonificații, nu pârnaia cuvenită. Se dau verdicte pe DEX, nu pe Codul penal. Se proclamă ca “Revoluție a bunului simț” înjurătura birjărească și imprecațiile împotriva adversarilor. Se practică negarea evidentă a evidenței dacă aceasta nu iese după dorință.

Totul în numele „atenţiei şi îngrijorării” cu care politicienii mimează grija faţă de cetăţenii României.

Şi, gata!

Adauga comentariu