Secretele Clujului 3 - Relatia Dancu-Rus, cat de tare a fost Paszkany in Cluj-Napoca, de ce il suna Laura Andresan pe Alexa, secretul supravietuirii lui Boc

Emisiunea de pe Gold FM naste interes, dar si multe pasiuni. Greii Clujului stau cu urechile ciulite, Romania se minuneaza, fiindca e pentru prima oara cand doi clujeni, Cozmin Gusa si Liviu Alexa, buni cunoscatori ai secretelor Clujului, pun totul pe masa.

 

Cozmin Gușă: Am revenit, prieteni. Vă spun o singură amintire cu Adrian Păunescu. Eram prin 2001, eram prieteni deja de câțiva ani. El era președintele Comisiei de Cultură și a venit la mine să mă roage să iau un post de radio sau să-i fac rost, sigur, l-am fi plătit cumva, nu asta e problema, pentru că el voia să facă emisiuni de seară și de noapte și nu m-a slăbit vreo 3 luni de zile, până când l-am convins că chiar nu se putea să mai facă și radio. Era președintele Comisiei de Cultură, pentru că nu era compatibil cu puterea, dar își dorea foarte mult. Ei, cum ar fi fost să faci emisiuni lungi la Gold FM cu Adrian Păunescu! Frumos ar fi fost!

Intrăm acum în legătură directă cu cel pe care publicul Gold FM îl așteaptă deja în fiecare marți cu dezvăluirile sale, cu Liviu Alexa, dintr-un decor diferit
Liviu, mă auzi?

Liviu Alexa: Mă auziți? Transmit din biroul meu de la NCN.

Cozmin Gușă: Te auzim foarte bine și te și vedem foarte bine.

Liviu Alexa: Vă salut, dragii mei, te salut, Cozmin! Tatiana Stepa a murit la 46 de ani, avea un cancer cervical, nașpa boală! Dar ce vreau să spun despre acest popor extraordinar de ipocrit, care plânge după Tatiana, după Adrian Păunescu, e că Tatiana, de exemplu, a murit într-o cruntă sărăcie. Și a fost chiar un simbol al Cenaclului Flacăra. Pentru ea, statul ăsta și poporul ăsta n-au găsit soluții.
A muncit 11 ani în mina de la Lupeni. Puțini știu detaliul ăsta, ca să-și întrețină familia.

 

Cum a inceput Grupul de la Cluj

Cozmin Gușă: Eu știu bine, am avut-o 3 ani angajată la Jurnalul Național, corector. Și avea... nu erau mari salariile, dar nici mici, dar avea tot timpul probleme, mai avea și niște obligații familiale și venea, sărăcuța, tot timpul să-și ia banii în avans. Mai apoi a plecat de acolo și a plecat lângă familia Păunescu, care nici ea nu era în postura să-i asigure veniturile necesare tratamentului. Mulțumesc că ai mai povesti ceva despre ea, o fată într-adevăr foarte sensibilă și foarte talentată, după cum au auzit-o cei care au ascultat-o.
Liviu, dragă, am ajuns la al treilea episod din Secretele Clujului. Între timp, tu ai dezvoltat și ideea ardelenilor lacomi de putere care se înghesuie pe la vârful partidelor.
Primul azimut s-a rezolvat, a propos de „Cioloș președinte la USR". Al doilea, cu influența lui Boc la vârful PNL - este din ce în ce mai evidentă. Să vedem dacă și-o mai asumă sau dacă o implementează din acest moment și a apărut în scenă această sintagmă, care este legată într-un fel de dezvăluirile tale, aruncată de „Lucovid" (Ludovic Orban), Grupul de la Sălaj, din interiorul Grupului de la Cluj. Și hai să o luăm puțin, că văd că insistă „Lucovid". N-a prezentat el tot Grupul de la Sălaj, că a uitat de Marcel Opriș de la STS, a uitat de Virgil Măgureanu, a uitat de Virgil Ardelean. Nu-i știe sau i-o fi frică de ei, dar hai s-o luăm iar cu Grupul de la Cluj și să ajungem la lăcomia asta de putere, cu geneza Grupului de la Cluj, pe scurt, și să ajungem după aceea la guvernarea Boc-Băsescu cu studiu de caz Paszkany, pentru că asta am promis.
Deci să încercăm, din unghiul genezei Grupului de la Cluj, să reamintim sau să spunem lucruri noi telespectatorilor care sunt foarte curioși, pentru că și-au dat seama că într-adevăr se exercită multă putere, înfluență și mulți, mulți, mulți, mulți bani de acolo, din cazul Grupului de la Cluj.

Liviu Alexa: Grupul de la Cluj a început ca o idee. În primul rând trebuie să remarcăm șocul pe care îl produce în România Adrian Năstase în momentul în care intră premier, în momentul în care alege pentru garnitura guvernamentală 3 clujeni pentru portofolii foarte importante. Acești 3 clujeni aveau foarte puțin context politic, foarte puțin branding politic. Poate cel mai notabil dintre ei fusese Ioan Rus, care a fost membru PSD și președintele organizației, și președintele Consiliului Județean Cluj, până la un moment dat. Dar restul veneau din mediul universitar, dar, sigur, prieteni cu Ioan Rus.
Vasile Pușcaș se duce blană, ca să spun așa, deși e o expresie total neacademică pentru stilul său, un tip elegant, Vasile Pușcaș. O minte, un intelectual. Practic, rezolvă, în acel mandat al lui Adrian Năstase, integrarea noastră în Uniunea Europeană. Tânărul Vasile Dîncu, într-o jiletcă, c-o mustață șmecheră de bistrițean, aduce pentru prima oară rigoarea comunicării guvernamentale. Nu fusese până atuncea. El recalibrează instituția purtătorului de cuvânt asumat, care transmite informații, nu vorbește în dodii. Îi datorăm, de asemenea, lui Vasile Dîncu legea 544, de transparentizare a accesului și de democratizare a accesului la informații publice, lege care astăzi ar necesita un update major, dar la fel de foarte, foarte utilă. Și acest ministru de interne, Ioan Rus, care face, de asemenea, o imagine extraordinară, am avut o impresie foarte bună. Bă, deci un trio incredibil asumat de PSD care este dus la București și care face treabă, performează. Ca să zicem așa, tot guvernul PSD performează. Garnitura aia, lotul ăla al echipei de națională, este ca un fel de generație, dacă-mi permiți să sar calul...

Cozmin Gușă: Da, da. Comparativ, așa este.

Liviu Alexa: Ne vom raporta mereu la ei în anii care vor trece pentru că acel guvern al lui Adrian Năstase este mult, mult deasupra a ceea ce am mai văzut după aceea, inclusiv până în 2021. Oamenii ăștia trei aduc un alt tempo. Deși ardeleni, și bănuibili că ar fi niște tăntălăi, niște blegi, aduc un alt tempo și altă rigoare. Dintre toți, cel mai puțin cumva, sau despre el se discută cel mai puțin, despre Vasile Pușcaș, care a fost esențial pentru integrarea României. Întrebați-o pe Ecaterina Andronescu. Pe Hildegard Puwak n-o mai putem întreba pentru că, din păcate, dumneaei a murit...

Cozmin Gușă: A murit, săraca, da.

 

Greseala lui Adrian Nastase. Plecarea lui Vasile Puscas din Grupul de la Cluj

 

Livu Alexa: Dar oamenii ăștia au făcut niște eforturi extraordinare și de lobby, și de lobby subteran, ca noi, cumva, într-un fel sau altful, să fim împinși, naiba, să ne ia, să nu mai stăm în Evul Mediu al Europei, și să fim integrabili și integrați. Din varii motive, care țin, în primul rând, și de niște contexte politice, Ioan Rus ratează cucerirea primăriei Cluj-Napoca în 2004 dintr-o greșeală fatală pe care noi n-am mai discutat-o după aceea. Eu zic că aceasta este cea mai importantă. Înafară de campania proastă sau... Adrian Năstase, într-un acces, din ăsta, de democrație politică, publică, nu știu ce a fost în capul lui, le impune tuturor miniștrilor, simboli ai guvernului, să candideze în propriile lor localități de baștină ca primari. Și îi obligă, oarecum, îi forțează să-și dea demisia din portofolii, spunând că: „Bă, nu-i fair-play să te duci la luptă” (asta-i stilul lui, Ioan Rus are stilul ăsta) „Nu-i fair-play să te duci acolo cu garanția că tu vei rămâne, oricum, ministru de Interne sau de ministru al Dezvoltării” sau rahat, nu mai știu ce mai erau fiecare. Iar greșeala asta a fost una de tactică pentru că, deși, și asta trebuie spusă, toate IPJ-urile fuseseră amplu reformate de Ioan Rus. Deci și prefecții îi recunoșteau lui Ioan Rus, profesional, toate meritele, bă, știi cum e românul. Păi dacă nu știm cum este, da cum na. Adică, ministrul de Interne care, vorba aia, organiza și controla fluxul alegerilor, rămâne fără portofoliu, atunci, în stat sau în capul statului de drept, era la acea vreme încă, s-a produs, așa, un declic, o îndoială. „Păi dacă ăsta nu iese? Dacă ăștia nu ies? Dacă Adrian Năstase nu mai iese?”

Deja tot mai tare se ridica Emil Boc, se ridica Traian Băsescu, aveau voci puternice în opoziție. Aia a fost iarăși o chestia. Bine, toate aceste lucruri îi aduc pe cei trei în postura să formeze nu un grup, că nu s-a făcut niciun ONG pentru asta, o idee de reformă extraordinară, de altfel. Vreau să ținem minte, foarte tare, ideea de grup de Cluj de la Cluj din anii ăia, deci 2003 – 2004 – 2005, da, în care oamenii ăștia vorbeau senzațional despre reforma necesară a statului român, despre reforma PSD, acuzând că partidul este nereformat, că Ion Iliescu ține în frâu dezvoltarea partidului, acuzând că baronii PSD au pus mâna, gheara pe PSD și sug resursele statului.
Bă fraților, deci țineți minte ce v-am spus eu despre 2005-2006 și aduceți-vă aminte după aceea ce face Dîncu după 2021. Stă la masă cu aceeași baroni, că tot Oprișan, tot Olguța, tot așa pot fi numiți. Mazăre a mai intrat puțin la pârnaie, atâta tot.
Ioan Rus s-a îndreptat cu o viteză fulminantă spre Ponta, susținând un eco-sistem care nu avea nicio treabă, chiar întorcându-se împotriva propriului partid. Singurul care face un pas lateral, supărat și care își asumă public ieșirea din Grupul de la Cluj, este
Vasile Pușcaș, care dă și un interviu pe care l-am pregătit voi. Dă o declarație  în care spune că nu mai există Grupul de la Cluj, dar a existat o perioadă în care niște tineri, trei la număr, intrau într-una dintre cele mai interesante și solide guvernări din istoria României. Și el își declară practic supărarea că lucrurile s-au întors invers, că practic partidul a devenit un partid de sinecuriști.
Se întreabă un reporter la acea vreme: Grupul de la Cluj a fost pe anumite chestiuni de program, un program de reformă, un grup de reformă, că nu a primit susținere din PSD, asta este altă problemă. A exista o mișcare de idei politice, au existat niște fruntași care au fost mai vocali, dar în ce măsură au exprimat proiectul în sine, urmează ca istoria să decidă.
Este momentul, practic, în care din respectivul grup, Vasile Pușcaș face un pas în lateral, apoi în spate, iese. Nu a mai fost nevoie de expertiza lui, deși omul acesta a rămas în continuare foarte bine relaționat. Să va dau un exemplu. A scris o grămadă de cărți, recent a devenit academician, un om pe care Banca Transilvania l-a cooptat.

 

Relatia Ucu Rus - Vasile Dancu. Proiectul secret al lui Dancu din anii 2000

 

Cozmin Gușă: Pe mâna lui a fost cumpărată cea mai importantă bancă din Republica Moldova, Victoria Bank, bancă cu care Banca Transilvania a devenit banca numărul unu și în Republica Moldova. E clar că acest grup rămăsese un duo la un moment dat.
Aș vrea să revenim la zi, cu Boc integrat. Cum a ajuns Emil Boc în acest grup care la început a fost botezat la mișto (îți spun pentru că eram acolo). Ei trei se întâlneau în fiecare după amiază în micul apartament din căminul Ministerului de Interne unde era cazat Ioan Rus. Nu avea nicio vilă, stătea într-un apartament mic peste drum de stadionul Dinamo. Am fost și eu acolo de vreo două ori. Se adunau acolo în fiecare seară, nu ieșeau la restaurant ca restul miniștrilor, ca restul dintre noi, să discutăm, sa facem, sau prin case de protocol să negociem, cum se făcea în vremurile alea, acum 20 de ani. Ei mergeau și, pe un colț de masă, mai beau o pălincă seara, mai mâncau o slănină cu ceapă, ca la Cluj sau Bistrița, și acolo ne mai și povesteau nouă.
Și miștocarii din Grupul de la Bacău, care era mult mai puternic în acel moment decât Grupul de la Cluj....... Grupul de la Bacău, unde a și fost arestat Pop Iosif, fostul președinte al Băncii Transilvania, deloc întâmplător și mai ales pentru prietenia cu Ioan Rus.... Ce ironie a sorții. Horea Ciorcilă, partener peste timp cu Hrebenciuc, care l-a arestat pe Pop Iosif, fostul președinte al Băncii Transilvania. Apropo de subtilitățile luptei pentru putere din Cluj.
Deci, prima dată au fost botezați la mișto Grupul de la Cluj, după care s-au luat în serios, au ajuns în această formulă de trei, descrisă foarte exact de către tine, au ajuns apoi doi și acuma cred că numărăm foarte mulți. Pentru că dacă e cum zice Orban și Grupul de la Cluj integrează și Grupul de la Sălaj.....

Liviu Alexa: Dacă tot ne aducem aminte de lucrurile din trecut, eu nu o să uit niciodată cum mă suna Laura Andreșan, fosta mea colegă de la un ziar, Atac, și îmi spunea la telefon: Vai, sunt acum la Sinaia, i-am făcut lui Ucu nu știu ce prăjiturică, sunt îndrăgostită de el... Laura, îi spun, nu mă mai suna, lasă-mă, eu n-am nicio treabă cu nimeni. Nu te pot ajuta.
Vreau să discutăm și despre relația dintre Vasile Dîncu și Ioan Rus, una, să zicem, foarte solidă până la momentul intrării în Guvern și inclusiv ieșirii, până la momentul 2006-2007, când, nu știu de ce sau poate e și normal, Vasile Dîncu nu a mai vrut să stea neapărat în spatele lui Ioan Rus. El stătea în spatele lui Ioan Rus din mai multe motive.
Pentru că Ioan Rus era o imagine, o față, îl și educa cumva politic și comunicațional. Ioan Rus a primit mult ghidaj, cum spunem noi, pe tema comunicării, dar, cumva, și Vasile a vrut să zboare, a vrut să-și facă propriile lui relații cu Kovesi sau cu Maior sau cu nu știu cine... cumva a virat-o și el, a zis: „Gata! Cezarul poate e cam bătrân sau poate am eu alte noi teritorii de cucerit.”

Cozmin Gușă: Tot pe tema asta: nu crezi că a existat o invidie reciprocă între ei apropos de influența asupra lui George Maior, pe care Ucu îl știa din copilărie, dar Vasile Dîncu îl ghida din punct de vedere intelectual, sociologic, al relației cu Coldea, cu care Vasile Dîncu stătea la șprițuri prin București, Ioan Rus nu apuca..., a relației cu Laura Codruța Kovesi, cu al cărei tată Ucu se cunoștea foarte bine, dar Dîncu stătea chiar cu ea la masă. Nu crezi că de aici a început hâra: care e mai bine relaționat la București?
Liviu Alexa: Cred că mai degrabă a fost o lipsă de maturitate a lui Ioan Rus, un pic mai în vârstă ca Dîncu, și care nu a dorit să împartă tortul relațional în mod egal cu Vasile Dîncu. Asta cred eu. Ca un tip mai în vârstă, ar fi trebuit să îl și pregătească pe Vasile - poate că asta a și vrut, în stilul lui poate că asta a și vrut: să-l pregătească pe Vasile Dîncu pentru un proiect mai mare. Încă o dată: Ioan Rus n-a fost niciodată un om politic...
Cozmin Gușă: Un proiect mai mare, adică Dîncu - președinte, la asta te referi, nu? Să stea în spatele lui Vasile Dîncu, nu în spatele lui Ponta, spre exemplu, ca să-l ajute la președinția României.

Liviu Alexa: Da. Mai vreau să spun ceva despre Vasile Dîncu, ceva foarte interesant: puțini știu că el, în perioada 2000-2004, din postura de ministru al Informațiilor Publice – era nou creat, o chestie nouă – el a avut un proiect aproape underground, finanțat din bani publici, nimic ilegal, stați liniștiți, un proiect în care, foarte subtil se pregătea să facă nici nu știu cum să-i spun, un serviciu de informații special, o arhivă de informare specială, practic, din banii Guvernului (atunci SGG avea alte funcțiuni) se finanța în fiecare județ din România municipiul reședință de județ un soi de cluster, un mic colectiv de studenți sau de ceva, care, în bibliotecile județene – nu râdeți că nu e nimic de râs – aveau misiunea să scaneze cu niște softuri foarte șmechere la vremea aia și cu scanner aproape 3D, cred că chiar 3D aveau, să scaneze toată arhiva de presă din anii '90 până în 2000, 2001, s-o fișeze, s-o indexeze pe cuvinte-cheie și să obțină o bază de date de informare. Ce avea de gând să facă Vasile Dîncu cu ea, nu-mi dau seama, nu cred că Adrian Năstase nu era la curent și sigur știa de toată chestia asta. Proiectul s-a stricat, din păcate, pentru că au pierdut alegerile și atunci nu a  mai fost finanțat. Oricum, de notat că Vasile Dîncu, spre deosebire de Ioan Rus – eu nu știu, sau poate că tocmai de-aia vreau să fac comparația – Vasile Dîncu ajunge peste ani, practic, exact ceea ce nu dorea el să ajungă, exact ceea ce le reproșa el politicienilor din PSD: ajunge să se antureze cu sudiștii pe care Vasile Dîncu îi sfida, cu baronii - de la Paul Stănescu, de altfel, de profesie tractorist, cu domnul Ciolacu ... asta e profesia, asta a fost, n-avem ce să ... cu Lia Olguța Vasilescu, de profesie și ea baroană, fostă vadimistă - deci, el, practic, astăzi se anturează, se strânge de gât, merge la Vama Veche... și aici, cumva, regretul meu de jurnalist clujean și să zicem fost apropiat al lui: să îl văd în postura asta pe dumnealui și eu mă așteptam să fie cu totul altceva... pentru că reforma în partid n-a mai fost făcută. Și acești doi oameni care vorbeau, din Grupul de la Cluj, despre reforma de altfel și astăzi necesară, au abdicat de la toate principiile și s-au pus pe cașcaval, nene, și pe făcut trafic de influență și pe făcut dosare și pe pus mâna pe puterea, atenție!, pe adevărata putere, cum am mai spus. Le reamintesc, poate celor care n-au auzit, asta îi diferenția de Grupul de la Bacău: Hrebenciuc era pus pe cașcaval, pe Ministerul Transporturilor, pe Dezvoltare, pe Drumuri, pe CNAIR; bă, aștialalți, niciodată, Ioan Rus niciodată nu și-a dorit nimic, decât IGPR, DNA, SRI, Doi și-un sfert, ce se putea.

Cozmin Gușă: Am o întrebare punctuală înainte să tematizăm pe treaba asta cu Pászkány, dar trecând prin Rus – Dîncu, cearta lor pe care ai amintit-o săptămâna trecută și relaționarea cu Guvernul Boc – Băsescu. Întrebarea punctuală este în felul următor: cum crezi că a ajuns Horia Ciorcilă președintele Băncii Transilvania, cel mai important bancher din România astăzi, în siajul lui Viorel Hrebenciuc, cu care și-a împărțit influențele la SIF Moldova și nu numai, au multe afaceri împreună, în condițiile în care Hrebenciuc era dușmanul Grupului de la Cluj – Ioan Rus, Vasile Dîncu, același Hrebenciuc care l-a băgat la pușcărie pe Iosif Pop, cel care l-a ridicat pe Horia Ciorcilă. Cum s-a contorsionat în felul ăsta sau poate nu s-a contorsionat, au fost interese financiare; vorbim de un om important, președintele celei mai importante bănci din România și un alt om important din politică, care astăzi este la răcoare de 2 ani de zile, mă refer la Hrebenciuc.

Liviu Alexa: Eu nu cred că a existat o filiație sau o energie comună, așa cum îl cunosc eu, nu foarte bine, dar destul de bine, pe Horia Ciorcilă, președintele Băncii Transilvania. Cred că a fost mai degrabă o chestie de: am intrat într-un SIF, dacă la el te referi, și trebuie să jucăm cărțile potrivit acțiunilor noastre. Ca imagine, Horia Ciorcilă s-a îndepărtat foarte tare de tot ce înseamnă micimile acestui oraș, de grupulețe, bârfologii, adică după 2009 chiar s-a îndepărtat foarte tare, practic și-a desenat acest statut de cel mai important om din finanța românească, după Mugur Isărescu, dacă e să o luăm așa. Adică, a păstrat aceeași eleganță, nu știu de ce este el sau care e faza cu SIF Moldova, chiar nu știu, aș putea să zic, nu mă feresc de nimic, dar probabil că acolo a existat și un joc pentru puterea controlului în SIF Moldova, unde Hrebenciuc mâncase deja de acolo de mulți ani o grămadă de cașcaval și probabil Ciorcilă, cu foarte marea sa putere financiară, a simțit că și acolo este un loc de intrat. Încă o dată: la nivel de ce știu eu din Cluj-Napoca, Horia Ciorcilă s-a îndepărtat foarte mult de chestiile astea provinciale, adică nu mai participă neapărat la nu știu ce chefuri, nunți, botezuri ș.a.m.d., nu mai participă la mici agape nu știu de care. Nu cred că nu ține legătura cu cei din Grupul de la Cluj, e și normal, sau cu mulți alții, în orașul ăsta care e totuși mic, dar nu îl văd anturat neapărat pe business cu Hrebenciuc, decât cu această coincidență, care sigur că poate să pară surprinzătoare.

 

Paszkany, un Ioan Rus al anilor 1996-2000. Cum a devenit Arpi sponsorul campaniei lui Basescu si Boc

 

Cozmin Gușă: Acuma vreau să tematizez partea asta cu Emil Boc, ca să înțeleagă și ceilalți unde aș vrea să duc discuția. Apropo de Arpad Pászkány, care, într-un mod brusc, și ți-am spus săptămâna trecută, cred că eram chiar în direct, a apărut în presă dintr-o dată, prin mărturiile cumnatului său, într-un proces unde se așteaptă ani grei de pușcărie, în procesul cumnatului lui Geaoană, grupul Swietelsky din Austria, Sebastial Vlădescu, fost ministru de Finanțe, a apărut evocat și Arpad Pászkány, dar ca om care nu mai are cetățenia română, are doar alte cetățenii, care este departe, dar care așteaptă să fie chemat de procurori. În acest context, aș vrea să facem legătura astăzi cu acest om extrem de celebru acum 10 ani, poate cei foarte tineri nu își mai aduc aminte, dar cei în vârstă își aduc aminte, un om care învârtea mediul de business nu doar din Cluj, ci și din Români pe degete, pe lângă faptul că aveau o echipă campioană la fotbal, dezvolta mall-uri, voia să facă orașe în oraș, apropo de București și proiectul TriGranit, un megaproiect care în final nu s-a mai dezvoltat, vindea autovehicule la tot Guvernul, la toate instituțiile statului, era evocat de către președintele Băsescu în funcție, în fel de fel de combinații și, bineînțeles că era în spatele multor acțiuni ale lui Emil Boc, în calitate de prim-ministru, nu mai vorbesc despre Primărie. Brusc, omul ăsta a dispărut, așa cum ne-ai explicat tu în episodul trecut, fiind practic expulzat din țară. A reapărut într-un fel în niște condiții care, conform informațiilor mele, sunt foarte aproape de Victor Orban, prim-ministrul Ungariei. Bravo lui Victor Orban! Părerea mea este că Arpad Pászkány e un tip inteligent, dar nu despre asta vorbim, vorbim despre aventura unui om de afaceri de asemenea calibru, în siajul puterii unor ardeleni pe care deocamdată îi identificăm pe axa Emil Boc – Ioan Rus.

Liviu Alexa: Pászkány este, a fost, unul dintre cei mai importanți oameni din epoca modernă a Clujului, trebuie să privim puțin, pentru că multă lume îl vede pe Arpad Pászkány doar pentru perioada CFR și Emil Boc și eu vreau să mergem, cum v-am obișnuit deja, mult, mult mai în spate. El a început, practic, în anii 90, ca mulți oameni de afaceri din Cluj, vânzând diverse: spray-uri, blugi etc., mașini second-hand.
Vreau să vă dau un detaliu: prima mașină second-hand primită de Vasile Dîncu a fost de la Paszkany, primită cadou, nu mai știu în ce context, știu și marca, dar n-o mai zic, ca să nu mai intre alții în fibrilații.
Paszkany a făcut foarte mulți bani, foarte mulți bani din aceste operațiuni de bișniță, oarecum, nereglementată de statul român, așa au făcut și mulți alții, stați liniștiți.

Cozmin Gușă: Marea majoritate.

Liviu Alexa: Dar, cumva, cu banii ăia, el i-a investit cu cap, în ceea ce a simțit și a avut un fler incredibil politic, deși om de afaceri, a investit foarte mult în PNȚCD încă din anii 94-95, când nici dracu nu s-ar fi gândit că într-un fel sau altul, în maximum doi ani, cu oameni care erau pe străzi și plângeau la venirea lui Emil Constantinescu, da?, noul far călăuzitor al politicii, cineva de la Cluj, un ungur – culmea!, un ungur în PNȚCD, va gestiona și chiar va creiona o bună parte din Guvernul CDR din acel moment.
Paszkany jucând în Guvernul CDR cel puțin pe două căi: adică partea PNȚCD, el fiind și membru PNȚCD în acel moment, și prin partea ungurească – UDMR, unde avea filiațiile perfecte.
Ei bine, acolo, cel puțin în guvernul respectiv, Paszkany are și în instituții, precum FPS, dacă vă mai aduceți aminte...
Cozmin Gușă: Fondul Propiretății de Stat, da? Celebrul Radu Sârbu, un dandy din Cluj, a ajuns mare șef peste noapte la instituția cea mai râvnită, unde se făceau toate privatizările și se negociau cele mai mari șpăgi din România.

Liviu Alexa: Da! Sorin Naș, de asemenea. Și-a pus prefect la Cluj, Paszkany, prietenul lui și fost angajat, Fărcaș îl chema, Alexandru Fărcaș. Deci, practic, mult mai deștept ca Ioan Rus și ca alții la acea vreme, pentru acel moment.
Paszkany este, practic, un Ioan Rus al anilor 96-2000!
Crește în forță. PNȚCD se dovedește un partid de hoți nenorociți, care distrug și răptuiesc țara, ăsta-i adevărul. Și, Ion Iliescu bunic, care vine la putere în 2000.
Acolo se întâmplă un mic hiatus, oarecum, în traseul sau cariera lui Paszkany din punct de vedere al banilor, dar acolo începe de asemenea și pentru prima oară, presiunea pe care Paszkany începe s-o facă pe oraș, în mod corect, ca dezvoltator imobiliar, și pe Funar,  pentru că el voia să construiască primul mall – primul – ca simbol, în Cluj-Napoca, să-l facă el.
În 2001, la Oradea, un alt ungur, Sandor Modura, tocmai inaugurase Lotus Market, semn de mândrei pentru Oradea la acel moment. Oricum, atenție!, Lotus Market, puțini știu c-a fost finanțat cu bani din Ungaria, ca business, da?
Asta spune multe și cât de deștepți erau cei de la SRI în acei ani, dar nu mai contează.
În 2000-2004, orașul aparține PSD. Înspre 2003, tot mai puțin. De undeva, dintr-o Dacie Solenza, din buda-crâșmei-nu-știu-care, de la nunta-nu-știu-care, o voce începe să intre în direct: o voce, un tip, Emil Boc.
Mic, grăsuț, cu ochelari,  zulufat, care avea vorbe foarte bune la el și care vitupera și înfiera corupția la Adrian Năstase și televiziunile, aflate la început de drum, televiziuni de știri, neavând pe cine să bage, că ăsta zbiera și tare, acuza, era deputat, deci, era și protejat vis a vis de tot ce făcea ca afirmații, în momentul ăla, practic, se leagă o prietenie între Paszkany și Boc – din nou, Arpi simte în glandă că băiatul ăsta va fi cândva mare – și începe să-l sprijine.
Că l-a sprijinit financiar sau nu, n-am de unde ști, dar știu sigur că în 2008, de asemenea, campania PDL la nivel național a avut unul dintre cei mai mari sponsori – cel mai mare sponsor! – în persoana lui Paszkany Arpad: 1,43 milioane de lei, puteți căuta în analele vremii.
Arpi a donat, practic, cei mai mulți bani ca persoană fizică, și prin firme, pentru PDL, Traian Băsescu etc.
Așa ne explicăm după aceea, mă rog, și termin cu chestia asta...
Cozmin Gușă: Deci, românii verzi, doar vreau să punctez, au acceptat fără probleme banii unui care făcea turele, probabil, între UDMR și PDL, pentru că în vremurile alea erau extrem de naționaliști și Băsescu, și Boc și ne explicau cum noi suntem români, dar cel mai mare sponsor al lor a fost unul care făcea tura între UDMR și PDL. Am încheiat paranteza.

 

Paszkany, racolat in Grupul de la Cluj. De ce nu rezista nimeni langa Dancu si Rus

 

Liviu Alexa: Foarte interesant de spus este că Emil Boc la acel moment nu avea nici girul universitarilor, pentru că la butoanele UBB-ului era Andrei Marga, care pur și simplu nu-l suporta pe Emil Boc, îl considera un superficial, și de-aia nu a ajuns Emil Boc conferențiar cât a fost Marga acolo la UBB. Dar încă o dată, în 2009, datorită acestor bani, sigur, dați cu totul întâmplător de Paszkany ca să susțină PDL în campanie, un tip pe nume Traian Băsescu ne spune seara la televizor, eu pe Realitatea mă uitam, nu uit niciodată, că i-a scris un cetățean simplu, Arpad Paszkany, că sunt niște probleme în justiție și că el este hărțuit, practic instiga organele să nu-l mai hărțuiască. Tot eu trebuie să vă mai spun după aceea mai tărziu despre Paszkany, cum a fost realmente hărțuit, asta e altă discuție, faptul că a existat pentru el o etichetare specifică din partea președintelui, în fața televiziunilor, ne arată niște lucruri. Paszkany în acel moment nu este arondat niciunui grup, sau așa credeam eu și cred și acum, dar dezvoltă o relație trainică cu Emil Boc, între 2004 și 2008, la nivelul la care dacă ar face Emil Boc așa ceva astăzi ar fi arestat în 5 minute. Adică, îi oferă lui Paszkany un proiect de tip Trigranit din București, care se numește Cartierul Tineretului, dar care nu se mai realizează, dar unde trebuiau să fie făcute 6000 de locuințe, deci, în fine, se dezvoltă, cu companie pe parteneriat public-privat, îl vizitează la Sigma, incredibil, o relație pe față între un om de afaceri și un politician de top, primarul orașului. Paszkany construiește, ianugurează, se inaugurează și mall-ul Polus Center, astăzi Vivo, Arpy mai face ceva, cu flerul său, atenție, un foarte bun om de afaceri, până la capăt, inițiază un proiect sportiv, pornește din Divizia C, cu o echipă – CFR, pe care o urcă și reușește să intre, ce să vezi, nene, direct în ventilatorul golanilor de tip...să nu mai zic eu nume..., Borcea, tot ce era atunci mai putred, și bă, dintr-o dată, să câștige campionatul! Giovani Becali, Mitică Dragomir, toți...

Cozmin Gușă: Erau vremurile în care toți aștia pe care îi pomenești îl etichetau pe Paszkany ca spion ungur, sprijinit de Boc și Băsescu, cam asta era poezia lor...

Liviu Alexa: Nu am informații dacă Paszkany ar fi spion ungur, nu era treaba mea, era treaba lui ăla pe care îl chema Elwis Săftoiu, că așa-l cheamă Elwis, cu „w" în certificat. Bun, Paszkany cumva...era prea mare hype-ul pe el, eu zic că astăzi el regretă perioada respectivă, efectiv era dominant, peste tot se vorbea numai despre Paszkany, în țară începea să se vorbească despre Paszkany, vine primul an de Champions League, când face o figură senzațională, frate, o figură minunată și încasează un cășcălău de bani pentru că intrase în grupe, practic Paszkany încasase, ca să înțelegeți ce a insemnat proiectul CFR Cluj, undeva la 110-120 de milioane în 6 ani, în 3 cicluri de Champions League, că el s-a calificat din 2 în 2 ani, în chestia asta. Vinde Polus Center cu o sumă... 200-220 de milioane de euro, la pachet intrând și mall-ul din Constanța, pe care îl dezvoltase. Ce mai, adică explodase ca și bani. În acele momente se poate spune că Paszkany era un om foarte important pentru România. Singurul motiv pentru care nu s-a realizat Trigranit din câte știu eu, este că n-a vrut Paszkany să plătească șpagă la Oprescu, o sumă care i s-a cerut și i s-a părut nerezonabilă, foarte mare. Bun, Emil Boc practic în acest moment nu are nevoie de „Grupul de la Cluj", dar începe să aibă nevoie, încetul cu încetul, pentru că, ce să vezi, lumea se deschide, în 2006 intră în SRI un domn pe nume Coldea...aproape că se întâmplă niște întâlniri, niște frății, niște realimentări, niște recalibrări, și Emil Boc își dă seama, foarte inteligent, că el nu are sens să se încontreze cu „Grupul de la Cluj", pentru că tot ce vrea Ioan Rus este să fie servit, cu una cu alta. De-aia nici nu l-a avut niciodată în spate pe Ioan Rus, Emil Boc, pentru că într-un fel sau altul Emil Boc a știut să scape cu foarte mare lejeritate de presiuni.
Paszkany se împărățește, zic eu, la nivelul de acum, devine mult prea public. Altfel, un tip foarte mișto, foarte interesant ca gândire, și este din nou racolat, în mod surprinzător, în 2010-2011, de grupul care îl detestase tot timpul, de Vasile Dîncu și Ioan Rus, da? Care îi propun un proiect minunat, spre fantasmagoric, să facă un proiect de media regional, transilvănean, că urmează regionalizarea, și să construiască de la Cluj un pol de manipulare sau informare. Nu de alta, dar cred că îi spunea Rus, la câte un șpriț, lui Paszkany: „O să facem descentralizarea și eu o să fiu guvernator.” Înțelegi? Și, practic, ei fondează o firmă împreună, toți trei. Adică, dacă eu spuneam asta în 2003, Paszkany o să aibă cu Ioan Rus și cu Dîncu o firmă de media, tu îți făceai cruci! În 2001 dacă îți spuneam, ca SG, ca Secretar General al  PSD, nu-ți venea să crezi. Erau total, cum să zic, viziuni diferrite, feluri diferite de a vedea viața, business-ul și așa mai departe. E, toate chestiile astea i-au dăunat, pentru că Arpad Paszkany a băgat o grămadă de bani în trustul ăla media și a pierdut și s-a vulnerabilizat. Ioan Rus a pus mâna în fund, pur și simplu, și a plecat din deal, s-a dus la București ca ministru de Interne. Nu s-a mai întâmplat regionalizarea, nu s-a mai întâmplat nimic, dar, cumva, Paszkany a fost vulnerabilizat financiar după criză. Și, forțat de acel exit, pe care tu spuneai că l-a acceptat, eu zic că l-a acceptat, i s-a oferit o variantă de rezervă: „Ca să nu te arestăm, dar ți-am făcut dosarul de la DIICOT, extrage-te, îți dăm o șansă să pleci, să nu te curentăm de tot. Și atunci omul a înțeles ideea, probabil că i-a și convenit, și a vândut cam tot ce avea lui Neluțu Varga sau, prin împrumuturi, a cedat, ca să le plătească înapoi lui Ștefan Gadola din averea sa imobiliară. Astăzi, Paszkany trăiește bine-mersi, în Malta. Are, am înțeles, rezidență și la Budapesta, face afaceri în continuare, este mai liniștit. Într-o convorbire pe care am avut-o acum vreo două luni, mi-a spus că poate că ar fi trebuit să facă asta de mult mai multă vreme, nu să plece din țară, ci, citez: „Să petrec mult mai mult timp cu familia.”

Cozmin Gușă: Deci, morala exemplului Paszkany ar putea să fie, și te rog să mă corectezi sau chiar să mă completezi, când ai anvergură și ambiții, mai ai și succes, nu poți rezista în interiorul grupului de la Cluj, pentru că vei fi rejectat sau condamnat.

Liviu Alexa: Folosit, rejectat...

Cozmin Gușă: Folosit, rejectat și condamnat.

Liviu Alexa: Eu nu-mi aduc aminte de nimeni care să fi rezistat lângă ei, lângă cei doi, mai mult timp. Adică, după Vasile Dîncu nu a venit și nu a crescut nimic, după Ioan Rus nu a crescut nimic. Când nu i-a mai convenit de Ponta, Ioan Rus s-a lepădat de el, da? Ăsta-i adevărul. Când nu le-a mai convenit celor doi de Geoană, i-au dat un șut în fund.

 

Boc, surprinzatorul supravietuitor. Grupul de la Cluj 2021

 

Cozmin Gușă: Deci tu spui că, totuși, Emil Boc că, rezistând în interiorul grupului de la Cluj, este extrem de abil, știe să servească, dar să se și deservească de sine. Adică face un joc de rezistență deocamdată în favoarea lui. Pentru că noi îl vedem, că de  aici am pornit noi discuția acum peste o lună și ceva, noi îl vedem pe Boc într-un scaun de favorit, scaun pe care și l-a fructificat, acuma nu prea îi mai folosește, că între timp cred că a și picat guvernul Cîțu, dar și l-a fructificat în cadrul alegerilor din PNL, unde se pare că a fost vioara întâi. Și acuma să vedem ce-i rezervă...

Liviu Alexa: Lăsați-mă să concluzionez eu, Cozmin.

Cozmin Gușă: Da, da.

Liviu Alexa: Exceptând vreun primar de comună care o fi având 7 mandate sau 19, și exceptându-l pe Mugur Isărescu, care nu știm ce este, politician, securist, finanțist, din grupul lui Rothschild, nu știm ce este, este nemuritor, are...

Cozmin Gușă: Opus Dei, nici nu mai știm, da.

Liviu Alexa: Emil Boc este cel mai, cel mai, ca să nu folosesc greșit limba, cel mai supraviețuitor politician român. Băiatul ăsta are deja politică mare din anul 2000. El face politică din 2000. A fost deputat din prima, primar, are al cincilea mandat de primărie, mandat de premier, sigur, în trei-patru guverne. Și din nou vrea ceva, vrea Cotroceni sau vrea să-și pună om.
Este unul dintre survivorii adevărați din politica românească, care a rezistat, inclusiv, și în ciuda unor minți mult mai inteligente ca el, precum Valeriu Stoica, pe care o să-l țin minte tot timpul pentru declarația lui de la retragere, când spune: „Eu consider că un politician trebuie să stea doar opt ani într-o funcție și după aceea să facă pasul în spate.” Ce frumos! Câți nu au înțeles asta? Crin Antonescu nu a înțeles, Ponta nu a înțeles, Băsescu nu a înțeles, Iohannis nu înțelege. Emil Boc o fi înțelegând, dar, are probabil, injecții în spate, dosare care stau acolo în pending sau prieteni foarte puternici.

Cozmin Gușă: Crezi că, ca să venim apoi pe o discuție despre bani, că sunt curios, că Clujul este atât de căptușit de bani încât vreau să te întreb, apropos de un lucru care e într-un fel dramatic... Crezi că, așa, cu nasul tău, așa, că e foarte greu să avem informații despre asta, el este asistat de către cineva? Vorbesc despre Emil Boc. În mod curent, și nu mă refer aici la grupul de la Cluj, cu care joacă în business, cu Ioan Rus și cu restul, și cu Coldea și cu ăia de pe-acolo, joacă în business împreună. Crezi că există altcineva care probabil o fi fost responsabil și de propulsia lui în politică la vârf, care i l-ar fi recomandat lui Traian Băsescu, care a avut încredere în el, care l-a salvat din situații pe Emil Boc, care-l face să fie, totuși, de neatins de către justiție, deși apare în nșpe dosare, numai eu știu câteva, tu știi mult mai multe... Crezi acest lucru? Că este asistat? Sau este inteligența sau instinctul lui?

Liviu Alexa: Eu zic că este asistat. N-aș putea să vă spun nici măcar un hint despre acea persoană sau acel supraom.

Cozmin Gușă: Acea grupare, probabil.

Liviu Alexa: Da. Dar cred că mai degrabă decât să nominalizez o persoană, cred că, încetul cu încetul, băieții ăștia de la Cluj au extins Grupul, Grupul de la Cluj, introducând înăuntru oameni precum Coldea, cum ai spus, adică, folosindu-se de mai multe minți și de mai multe relaționări,de un networking mult mai amplu, prin care, foarte pragmatic, să hotărască care vor fi proiectele lor viitoare. Încetul cu încetul, în acest Grup, sunt tot mai mulți înglobați sălăjenii, care nu sunt un apendice în acest moment, dar și ei sunt foarte legați de Cluj pentru că toți au făcut școlile aici. Adică Cioloș a fost cu școala aici, Măgureanu, Virgil Ardelean a fost șef de poliție aici, Edi, la fel a făcut școala aici, Corina Crețu la fel. Aici, mă refer la politicienii emblematici ai Sălajului. Bologa de astăzi a fost șef DNA la Cluj în incipiența DNA-ului, imediat după PNA. Deci, n u uitați lucrurile astea. Conexiunile existau și există! Proiectul politic informal este „hai să vedem ce facem cu acest guvern și pe cine vom pune”. Pentru că discuția cea mai importantă acum este dacă Cîțu pică jos, este foarte important să vedem dacă ei vor reuși să impună un ardelean, în persoana lui Lucian Bode sau un ardelean, în persoana lui Rareș Bogdan... Nu sunt alte soluții, stați liniștiți!

Cozmin Gușă: S-a întâmplat un eveniment dramatic și asta vreau să discutăm pe ultimele minute ale emisiunii - L-am comentat la telefon împreună - legat de un foarte important om de afaceri pe care l-am întâlnit de două, trei ori și  mă refer la Dan Petrescu și vreau să purtăm această discuție prin prisma analizelor tale asupra bogătanilor Clujului. Ai avut două episoade cu cei din Cluj, foarte bogați. Unul despre care se știu foarte puține, celălalt, mai modest, extrem de harnic, despre care se știu mai multe, dar și el este foarte discret. Voi continua cu prezentarea acestor averi de neimaginat pentru cetățeni, pentru că noi nu avem dinastii în România care să dezvoltă în sute de ani aceste averi la noi s-a dezvoltat totul în 20, 30 de ani, în 2,3 decenii. Dan Petrescu a murit din pricina, poate  nu a unei erori de pilotaj, ci a unui avion destul de vechi, mult sub categoria mult pe care și-ar fi permis-o atât Dan Petrescu, cât și Vivacon, cu care își cumpărase împreună avion. Adică e un avion cu un motor care nu te salvează din situații dificile. Toți miliardarii lumii au avioane cu cel puțin două moatoare, trei, cinci motoare, să nu pățească nimic. Aici este vorba despre altceva. El însuși cu o existență extrem de modest mobilată din punct de vedere material.

Liviu Alexa: Este vorba despre zgârcenie patologică la Dan Petrescu și la mulți milionari din Cluj. Cosmin, este vorba despre zgârcenie patologică, da? La Dan Petrescu și la mulți milionari și din Cluj. Nu poți, frate, să-mi spui, la trei miliarde de euro, că este un lucru foarte... Că tu n-ai de unde să dai exemple de modestie. Opiniei publice? Sau ce ești, monarh? Sau ce ești, profesor?

Cozmin Gușă: Aici voiam să te aduc pentru că tu îi cunoști pe acești atât de bogați, inclusiv miliardari, ai Clujului. Ai dat și nume, uite, Dorel Goia, pe care îl cunoaștem amândoi, este unul dintre aceste nume de potențial miliardar. Pe celălalt nu-l cunoaștem, pe Ruso... Pe Ruso nu-l cunoaștem nici eu, nici tu. Dar pe Dorel Goia îl cunoaștem. Ăsta este comportamentul lor la banii pe care-i au, această zgârcenie?

Liviu Alexa: Acuma, eu nu-l știu pe... Nu știu ce... Știu, despre Dorel Goia știu că este unul dintre cei mai interesanți oameni de afaceri din oraș. Câteva clase deasupra, ca intelect, față de medie, un om care și-a păstrat... A făcut față de Dan Petrescu un altfel de low profile, sau față de Ruso, a fost prezent exact atâta cât trebuie în viața publică și exact atâta cât trebuie ca să fie o față. Eu am spus ceva în episodul întâi: că Goia este printre puținii care și-a construit o avere serioasă, eu zic că spre juma’ de miliard de euro, și el, în afara Clujului. Pentru că dacă cred că o făcea înăuntrul Clujului, cred că nu reușea așa ceva. El a făcut din TeraPlast, de la Bistrița, o adevărată bijuterie în producție, a făcut tot felul de preluări, listarea pe burse a mers strună, a făcut chiar și un Exit, acum trei luni, în valoare de o sută și ceva de milioane de euro. Atenție, banii lui sunt aproximativ jumate, am calculat una la o sută de milioane de dolari. A încasat dintr-o singură tranzacție. Nu-mi dau seama dacă Dorel Goia era zgârcit sau nu, sau e zgârcit sau nu, eu spun doar că sunt foarte mulți milionari în Cluj, ca și Dan Petrescu, care călătoresc în continuare cu amărâtul de Alexa sau de Gușă, cu Taromul. Nu zic că ar trebui să facă în fiecare drum lucrurile astea, da?, să mergi cu private jet-ul, bă, dar de la trei miliarde nu poți să-țu cumperi un Pilatus din ăla, o pârțâitoare din aia de Pilatus, de două milioane? Este doar zgârcenie. Voia el să conducă? Un strateg, eu știu milionari mari, din afara țării, miliardari, scuzați-mă. Am avut șansa să cunosc doi, trei tari de tot. Păi e o greșeală fatală să transporți întreaga familie cu același aparat de zbor. Nimeni nu face așa ceva, decât dacă este foarte prost. Pentru că, uitați, în acest moment stirpea lui Dan Petrescu s-a terminat. Dumnezeu să-i odihnească acolo unde sunt! Bă, a murit tată, mamă, copil. Pa! Nu mai există nicio rădăcină după ei. Dorel este un tip foarte inteligent, foarte citit, foarte bun la business și, spre deosebire de mulți oameni din Cluj, nu are chiar atât de mulți arici în buzunar. Zic eu.

Cozmin Gușă: Dar, totuși, acest spirit de zgârcenie și de a nu face acte de generozitate, nu față de mass-media, deși ar câștiga foarte mult dacă ar ajuta mass-media dezinteresat din toată țara, dar acte de mecenat, nu am mai văzut acte de mecenat, la nivelul lor, decât extrem de minore, la nivelul de mii de euro, rar zeci de mii de euro, pentru proiecte culturale, proiecte de dezvoltare, chiar proiecte umanitare. Iar asta, de fapt, voiam să aflu de la tine.

Liviu Alexa: N-au cultura... Puțini clujeni, poate doi, trei pe care-i știu, au cultura mecenatului. Nu există. În Cluj-Napoca, toată lumea e pusă pe căpătuială, pe acumulare, pe strângere. Adeseori... Ei abia acuma, mulți dintre clujeni, învață să-și cumpere proprietăți la Monte Carlo. Întrebarea e dacă chiar au realmente nevoie de ele cu „Covidul”, adică asta... Nici măcar „trendy” nu mai este.

Cozmin Gușă: Bucureștenii o făceau acum douăzeci și cinci de ani și s-au bucurat de ele între timp.

Liviu Alexa: Exact, exact.

Cozmin Gușă: Sunt mulți care sunt mult mai avuți decât bucureștenii, în Cluj-Napoca, dar orașul n-a primit multe de la ei, din contra, a dat foarte multe multora dintre ei. Aici o să vreau să discutăm când ai timp, poate săptămâna viitoare, dacă avem, sigur avem timp, despre felul în care s-a raportat
Emil Boc la cele două echipe de fotbal, CFR și Universitatea, de-a lungul carierei sale politice, după cum discutând despre cât a scăpat de ușor Emil Boc în douăzeci de ani de politică, să discutăm și de, uite, „Cîțu, demis cu votul”, zice un cititor.

Liviu Alexa: Da, da, da, este demis, au tot informat, ne-au tot dat mesaje.

Cozmin Gușă: Era de așteptat. Să discutăm și de cum i-a trecut glonțul pe la ureche lui Emil Boc în dosarul „Apostu”, când primarul lăsat de Emil Boc la conducerea Clujului, el plecând la Palatul Victoria premier, a fost curentat de DNA și prins, bă, da’ nu era șpăgar, era șpăgar de joasă speță!

Liviu Alexa: A fost curentat de DNA și prin... bă, da' nu era șpăgar, era șpăgar de joasă speță! Deci, o să vreau să discutăm despre Apostu, fostul său director tehnic, care încasa șpăgi și în acel moment... cum este prins în rechizitoriul DNA, bă, omul de care Emil Boc a zis: „Vi-l  gărantez! Garantez că este om bun”. Bă, cerea șpagă de la pepenarii de la Dăbuleni, mă! Îi umilea și îi punea să îi aducă acasă la el pepeni roșii cu cârca... și dechidea ușa... și așa a fost filat de DNA și de SRI în acel moment. Lua de la firma Rosal carduri, ca să îsi umple nevastă-sa mașina cu benzină. Lua șpăgi de la Carrefour... bă, deci... și în aceeași notă muzicală, simfonie pedelistă, d-voastră vreți să îmi ziceți mie că Emil Boc este cinsit și sărac?! Nu știu ce să zic...

Cozmin Gușă: Mda... Cu această concluzie, săptămâna asta o încheiem, iar săptămâna viitoare, pe lângă ce ai zis tu... O să te provoc Liviu să discutăm despre textura de putere ardelenească din spatele lui Iohannis, câtă va mai rămâne ea peste o săptămână, pentru că ne vom da seama... și atunci vom vedea în spatele clujeanului, ca studii, Klaus Iohannis, dacă vor mai sta clujenii, ardelenii, sălăjenii... pentru că până marțea viitoare, să știi că va fi vizibil... și așa o să ne calibrăm pentru...

Liviu Alexa: Am o supriză pentru tine și pentru telespectatori, ascultători, că de acum ne vedem și pe Gold FM și pe NCN. Săptămâna asta voi face o dezvăluire șocantă. Ați discutat cu SRS, cu nașu', despre Michael Schmidt ca fiind, practic, singura pușculiță pe care o știu românii...

Cozmin Gușă: Da, cam asta e vizibil. Da, ăsta e trezorierul vizibil.

Liviu Alexa: Eu mai am un trezorier foarte important, unul mai ascuns, se numește Relu Munteanu. Și atâta vă zic, țineți minte, Relu Munteanu și Schweighofer... și o să vedeți,săptămâna asta o să detonăm una grea de tot; cu unul dintre cei mai ciudați și mai interesanți oameni de afaceri din Sibiu. Eu l-am numit Ovidiu Turcu al Sibiului, apropo de viclenie și de inteligență și de...

Cozmin Gușă: Vezi că sunt prieteni amândoi, Relu Munteanu și cu Ovidiu Turcu, sunt prieteni amândoi.

Liviu Alexa: Știu, știu, știu... da' nu-i problemă. Da, dar Ovidiu Turcu nu face prostiile lui Relu Munteanu, asta te asigur.

Cozmin Gușă: O să îi țin la curent...  și în ziua în care prezinți asta, o să prezentăm și la Gold FM scandalul. Chiar că-i bombă. Mulțumim Liviu Alexa! Îți dorim o săptămână bună!

Liviu Alexa: Mulțumim și noi!

Cozmin Gușă: Numai bine prieteni! L-ați avut alături pe Liviu Alexa, în formă ca de obicei, cu foarte multe informații... care vor apărea și în format scris, transcrise în urma acestui interviu. A fost demis și Cîțu, apăi mai departe om vedea ce-o fi, apropo de vorba ardelenească, prieteni. Sper că v-au plăcut emisiunile de astăzi și v-ați informat bine

Adauga comentariu