Sfidarea angajaţilor statului lasă copiii ORFANI fără bani. Asistenţii maternali, bătaia de joc a celor de la A.J.P.I.S Argeş

Asistenţii maternali din Argeş reclamă probleme legate de comportamentul celor de la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (A.J.P.I.S.) Argeș.  Din cauza sfidării la care sunt supuse aceste “mame de împrumut” copiii aflaţi în grija lor nu-şi mai iau drepturile băneşti cu lunile. Este şi cazul unui asistent maternal din Rucăr care îngrijeşte o fetiţa ce până acum nu a primit de la stat nici un leu din ce i se cuvine.

A. S  a luat în luna decembrie 2017 o fetiţă în îngrijire pe care a înscris-o la şcoala din localitate. Imediat, asistentul maternal s-a adresat cu documentaţia necesară la A.J.P.I.S pentru a se finaliza dosarele aferente celor două drepturi băneşti care-i revin copilei, respectiv alocaţia de stat de 84 de lei şi cea de plasament de 600 de lei. În luna ianuarie a acestui an, văzând că nu primeşte nici un leu din alocaţii, asistentul maternal a mers din nou la A.J.P.I.S. Aici a aflat că abia în februarie va primi banii, deşi, conform legii banii ar fi trebuit viraţi în luna în curs, respectiv ianuarie. Dezamăgită, femeia s-a întors la Rucăr. A venit şi luna februarie, şi aceeaşi poveste: fetiţa de la Rucăr tot tăiată de la alocaţii. Disperată, cea care o îngrijeşte sună la A.J.P.I.S pentru a cere lămuriri.

M-aţi înnebunit, mă dor urechile din cauza voastră!


“Am sunat la doamnele de acolo pentru că eram nelămurită de ce copilul meu nu primeşte banii. Enervată, funcţionara m-a repezit: <<M-aţi înnebunit cu telefoanele, mă dor urechile de la voi!>> şi lasă receptorul jos şi pe mine vorbind în continuare. O auzeam cum vorbea cu celelalte colege ale ei, că s-a săturat de asistenţii meternali. Ne tratează ca pe ultimii oameni. De fiecare dată când mergem la ghişee stăm umili, ne rugăm pentru drepturile unor copii şi aşa bătuţi de soartă.”, povesteşte asistentul de la Rucăr.

Trebuia să veniţi ieri! Nici luna asta nu primiţi bani

Văzând că nu o scoate la capăt, femeia ia iar drumul Rucăr-Piteşti (100 km) şi revine la AJPIS. După lungi stăruinţe, primeşte şi un răspuns, îi lipsea o ştampilă de la Tribunal, lucru pe care nu-l sesizase nimeni în cele trei luni de bătut pe la toate birourile. Cu ultimele puteri, “mama” se duce la Tribunal, vineri, 2 martie, de unde primeşte răspunsul că în trei zile lucrătoare i se va elibera hârtia. Astăzi, marţi, aceasta merge ridică documentul şi fuge cu el la ghişeul de la AJPIS. Ca şi când umilinţa la care fusese supusă nu era suficientă, femeia primeşte lovitura decisivă: “Trebuia să veniţi ieri, că s-au trimis dosarele. Acum,  în aprilie s-ar putea să primiţi banii!”
“Doamnă, dar acum mi s-a eliberat actul de la Tribunal, cum să vin ieri?”
, a fost întrebarea asistentului maternal.

Nu ştiu despre ce este vorba, am fost în concediu. Faceţi adresă scrisă ca să vă pot răspunde

Contactat telefonic de redactorii Ştiri de Argeş, directorul Daniela Horlaville Moldoveanu ne sfătuieşte să facem o cerere în scris cu întrebările pe care vrem să i le adresăm, pe care mai apoi să le trimită la Bucureşti. Insistăm pe latura umană, dacă cea tehnică nu ţine de competenţa domniei sale, relatându-i comportamentul angajatelor instituţiei faţă de asistenţii maternali. (Nu este singurul caz de acest gen făcut cunoscut redacţiei noastre. Şi o altă “mămică” ni s-a plâns de acelaşi tratament). “Nu ştiu despre ce este vorba, eu săptămâna trecută am fost în concediu medical, am fost bolnavă.”

Nu negăm că şi funcţionarii publici au problemele lor, probabil un volum de muncă ce-i stresează, dar încheiem cu concluzia asistentului maternal de la Rucăr: “Copilul meu mănâncă în fiecare zi încă din luna decembrie, am luat-o în adidaşi şi trening, în fiecare zi are nevoile sale. Când deschide gura nu pot să-i spun că pe doamna de la AJPIS o dor urechile, că nu pot să lupt pentru drepturile sale…”

Drepturile acestui copil abandonat de familia naturală şi crescut acum de altcineva sunt de 84 de lei – alocaţie de stat şi 600 de lei – alocaţia de plasament. Un pic de compasiune nu ar strica nimănui, nici celor care fac o muncă robotică la stat, frumos remunerată,  şi în pixul cărora stă liniştea unui copil. Răspunsuri de genul: faceţi o adresă oficială cu întrebările, şi să vă răspundem noi, poate că sunt instituţionale, dar lipsite de valoare umană. Nu o să-i cerem fetei de la Rucăr să aştearnă pe hârtie problemele pe care le are, şi prin intermediul nostru, să ajungă la instituţia dumneavaostră, ar fi un supliciu în plus pentru un copil care are aproape nimic. Doar o “străină” căreia învaţă să-i spună mamă şi care se luptă pentru nici 700 de lei, banii ei, doamna director!

 

 

 

 

Adauga comentariu