VAI DE EI, SĂRACII BOGAŢI

Până să ne lovească pandemia de COVID-19, România se bătea cu Bulgaria pentru primul loc în Uniunea Europeană la economia subterană. Într-o estimare realizată de Comisia Europeană, România era pe locul doi, cu 28% din PIB, iar bulgarii cu 30%.

Cam 1,4 milioane de români munceau la negru. Cei mai mulţi erau în sectoarele industriale, cam 550 de mii de persoane, în comerţ şi construcţii - fiecare cu câte aproape 350 de mii de oameni, şi în transporturi şi comunicaţii - cu 163 de mii de angajaţi fără forme legale. Vorbim despre “burjuii” de la privat – nu despre jucătorii de “Tetris” de la Stat.

Românii muncesc mult – 41 de ore în medie pe săptămână şi sunt plătiţi prost: 565 de euro pe lună, în medie.

Bineînţeles, vorbim despre “burjuii” din privat, nu despre pilele, cunoştinţele, relaţiile şi ibovnicele (indiferent de sex) ale politicienilor, angajate la Stat.

Oricum, de când cu pandemia, nu mai ştim cine mai munceşte şi cine nu. Cert este că cei de la Stat îşi iau banii, indiferent dacă muncesc sau nu, iar afacerile “particulare” au cam fost puse pe butuci.

Nu-i bai, că, în România, cine-i harnic și muncește are tot ce vrea.

În România şi vițăvercea se potrivește: are cât își dorește și cine stă și şi-o hârjoneşte (biiip!). Că are grijă Statul Asistențial Român să se întâmple și minunea asta.

Agenţia Natională pentru Prestaţii Sociale gestionează peste 40 de indemnizaţii sociale care sunt acordate ca alocaţii din bugetul de stat, unui număr de 6,7 milioane de români. Lunar, suma cheltuită pentru asistenţă socială a depăşeşte 700 de milioane de lei. Asta înseamnă 8,4 miliarde de lei anual, cam cât “gaura” din bugetul de pensii.

Nu multă lume ştie, dar un singur beneficiar poate cumula mai multe tipuri de ajutoare sociale, putând ajunge, astfel, la venituri lunare cu mult peste salariul mediu pe economie. În luna ianuarie a acestui năpăstuit an, şapte fericiţi asistaţi social au “beneficiat” de opt “prestaţii sociale”, 34 - de şapte, 320 - de şase şi 2.000 - de cinci. Prin cumularea a cinci “prestaţii sociale”, un beneficiar din Galaţi a primit 5.148 de lei, unul din Cluj - 4.664 de lei, iar altul din Gorj - 4.320 de lei. Acest gen de cumulare a mai multor “prestaţii sociale” duce la venituri lunare cuprinse între 1.500 şi peste 5.000 de lei.

Păi, să te mai miri că în România chiar există "Planeta Moldova", clonată în toate regiunile istorice ale Patriei în locurile în care se gâgâie de foame? Când “sărăcia” este întreţinută şi încurajată chiar de către Stat prin legi negândite?

“Planeta Moldova” este locul cu "di tăti": de la bucurii pentru babe, până la refuz de lemne date gratuit pentru iarnă pe motiv că nu au fost tăiate corespunzător aruncării în sobă. Inclusiv refuzul a sute de stătători la pomana statului de a munci, chiar dacă li se oferă lefuri frumușele și li se asigură transport gratuit, la scară, spre locul de muncă.

Oamenii refuză.

Așa de tare s-au specializat trăitorii din aceste “Planete” Moldova în a sta pe alocația plozilor, pensia părinților și restul de 70 de “prestaţii sociale” de zici că au fost model pentru “Gânditorul de la Hamangia”. Mulți sunt caz de boală profesională – se deplasează în mersul piticului, că li s-a lipit scaunul de fund, iar cazurile cu adevărat disperate nici să se ridice nu mai pot: li se aduce “prestaţia socială” la pat, odată cu urna mobilă. Căci ei, de obicei, votează în avans. Pentru zile mai bune, firește.

Mi-aduc aminte cum, disperat de situație, având și el nevoie de un impozitat sau doi într-una din localitățile din multele “Planetele Moldova” ale României, un primar a recurs la soluția disperată de a posta pe internet un îndemn la muncă și angajare.

“Am făcut apel către persoanele interesate să muncească pe un salariu în mână de 1.000 lei, transport asigurat și program de opt ore de muncă” – ne-a declarat primarul. “Cum mi-au mulțumit ei pentru înțelegere și în speranța că nu-i voi mai vedea stând la rând pentru a-și întocmi dosare de ajutor social, așa le mulțumesc și eu”.

“11 persoane au dat șare la postarea că sunt 50 de locuri de muncă care așteaptă să fie ocupate. Iar Amotocositoriței a dat laic cu degetul mare în jos și-a scris că oricum nimeni n-are bani de internet”.

“Ce să fac, uăi?” – se întreba, retoric, unul dintre sătenii lăsați la coadă la ajutoare sociale încă de cu seară.

“Sunt caz disperat. Mi-a intrat scăuneșul în fund acu-s doi ani. Nu pot intra în mașină, iar să fug pe lângă ea până la slujbă, nici atât”. “La noi numai babele mai stau pe sîrmă. Câștigă o pită la ciatul erotic. Așa că s-a irosit degeaba domn’ primar. Nu-l citește nimeni și n-are folovărși” – a completat omul.

Şi, gata!

Adauga comentariu